Unul dintre decretele din Legea locurilor de muncă care urmează să fie puse în aplicare până în iunie viitor va fi cel referitor la salariu minim. De fapt, legea de abilitare prevede că salariul minim orar aplicabil raporturilor de munca subordonate si, pana la inlocuirea acestora, relatiilor de colaborare coordonata si continua, in sectoare nereglementate de contractele colective nationale de munca.
Arta. 36 din Constituție stabilește că lucrătorul are dreptul la o „remunerare proporțională cu cantitatea și calitatea muncii sale și în orice caz suficientă pentru a-și asigura lui și familiei sale o existență liberă și demnă”.
De fapt, determinarea cantitativă a remunerației a fost delegată negocierilor colective datorită și noțiunii de remunerare. minimele elaborat încă de la începutul anilor 50 de jurisprudență, la care s-a referit întotdeauna, cu respectarea prevederilor art. 36 din Constituție, la nivelurile de salarizare definite în contractele colective naționale de muncă aplicate categoriei sau sectorului de producție din care fac parte.
Această orientare a justiției a permis lucrătorilor angajați de companii care nu sunt membre ale asociațiilor de afaceri care stipulează contractul național de muncă, și deci nu sunt obligați să respecte salariul minim de categorie, să solicite aplicarea minimelor contractuale, cu referire expresă. la preceptul constituțional așa cum este interpretat de judecătorii de merit și de Consulta.
Mai mult decât atât, funcția de înlocuire judiciară în protecția salariilor nu a oferit, dacă nu limitat, protecție grupurilor mari de lucrători care s-au dezvoltat în ultimele două decenii (lucrători atipici, semisubordonați, lucrători independenți), în special în sectoarele nesindicate ale serviciilor și tehnologia comunicațiilor și informației.
O primă intervenție juridică asupra salariului minim a avut loc odată cu legea Fornero privind reforma muncii, când s-a stabilit că pentru lucrătorii de proiect parametrii de stabilire a retribuției acestora trebuie să fie salariile minime stabilite prin contractele colective naționale de muncă din categoria lucrătorilor care prestează " sarcini comparabile”.
Legea locurilor de muncă depășește acum interpretarea dată de jurisprudență și de legea Fornero, cu privire la stabilirea remunerației stabilite prin negocieri colective, și introduce salariul minim orar, chiar dacă nu într-un mod universal, ci doar lucrătorilor aparținând acelor sectoare care nu sunt reglementate prin contracte colective semnate de organizațiile sindicale comparativ cele mai reprezentative la nivel național.
pentru salariul legal înseamnă salariul minim (orar, zilnic sau lunar) că angajatorii sunt obligați prin lege să-și plătească lucrătorii. Salariile minime, introduse pentru prima dată în Australia și Noua Zeelandă la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt acum în vigoare în multe țări din întreaga lume.
Comparațiile internaționale arată că există un spectru larg în ceea ce privește nivelurile salariale legale: pe salariul mediu, procentul variază de la 37,8% în Statele Unite până la 47,2% în Marea Britanie și până la 61,5% în Franța (date OECD 2012); salariul minim de 8,5 euro introdus anul acesta în Germania reprezintă 58% din salariul mediu al unui muncitor german.
În Uniunea Europeană, salariul legal este prezent acum în 19 țări și privește peste 80% dintre lucrători. La noi, orice salariu minim egal cu 7,5 euro (compensația pe care o primește astăzi un muncitor plătit cu bonuri) ar corespunde cu 74,5% din salariul mediu: pentru a egaliza ponderea în Marea Britanie ar trebui să scadă la 4,7 euro sau 5,8 euro să fie în concordanță cu germanii.
Efectele salariului minim pot interacționa și asupra ocupării forței de muncă, în special a celor slab calificați, și asupra sistemului de relații industriale, în special asupra negocierilor colective.
Pe primul front, nivelul salariului minim nu trebuie să fie prea mare, pentru a evita riscul unui impact negativ asupra cererii de muncă și a angajării regulate, nici prea scăzut, cel puțin mai mare decât subvențiile economice publice, pentru a putea stimula locurile de muncă. oferi.
Este problema care este în discuție în America de câțiva ani între președintele Obama, care vrea să aducă salariul minim federal de la 7,25 la 10,1 dolari, pentru a stimula consumul și a încuraja creșterea, și majoritatea republicanilor din Congres, care stăruitor. rezistă pentru că se tem, dimpotrivă, de o inversare a tendinței de scădere a ratei șomajului înapoi la nivelurile de dinainte de criză din 2008. Între timp, 29 de state americane și-au majorat salariul minim peste 9 dolari pe an acum, cu o prognoză. , de exemplu în Massachusetts, de a ajunge la 11 USD în 2017.
Pe partea sistemului de relații industriale, în Germania, introducerea salariului legal a fost rezultatul unei intense dezbateri politice și sindicale motivate, în primul rând, de necesitatea reducerii acoperirii efective a negocierilor colective în favoarea compania unu, pe modelul Volkswagen.
Și aici, pentru a recupera competitivitatea și productivitatea pierdute, ar fi necesară o revizuire a relațiilor industriale acum sclerotice bazate tot mai mult pe protocoale confederale asemănătoare cu „strigătele” memoriei lui Manzoni (cele despre productivitate și reprezentativitate sunt doar cele mai recente exemple).
Este necesar să trecem la noi sisteme contractuale mai simple și mai eficiente, iar o contribuție la acest obiectiv poate fi dată de introducerea prin lege a unui salariu minim universal la nivel interprofesional și intersectorial și nu limitat doar la anumite grupuri de lucrători. și sectoare, precum cele prevăzute astăzi de Jobs Act.
Salariul minim ar grăbi procesul de modernizare a relațiilor industriale, făcând posibilă în mod formal inițierea negocierii colective descentralizate capabile să fie mai aproape de nevoile companiilor și ale lucrătorilor, companie cu companie.
Aceasta nu înseamnă ștergerea părților normative din contractele colective naționale de categorie (deși ar fi de dorit să le reducem drastic la câteva unități, față de cele peste 400 chestionate de CNEL, cu agregari de exemplu pe sectoare: industrie, agricultură, agroalimentare, construcții, transport, comerț, credit, comunicare și angajare publică), dar dinamica salariilor, dincolo de minimele legale, ar fi urmărită înapoi, cu negocierea companiei, la merit și motivație legate de performanța muncii, la avantajul performanței companiei și al salariilor lucrătorilor.
Pentru a schimba direcția sistemului de relații industriale din țara noastră și pentru a preveni ca acesta să fie afectat de forme latente de opoziție social-sindical-politică, este deci necesar să se intervină cu Legea locurilor de muncă sau cu un nou Cod simplificat al muncii și pe nivelurile negocierilor colective și, nu în ultimul rândprivind cuantificarea salariului minim.
