Salariul minim: clasamentul țărilor europene

În Italia se vorbește puțin despre asta, dar salariul minim este o realitate în 21 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. În afara clubului, alături de țara noastră, sunt doar Danemarca, Cipru, Austria, Finlanda și Suedia. Atenție însă să considerați salariul minim ca o realitate monolitică în restul Europei, pentru că nu este așa. Într-adevăr, la o inspecție mai atentă – așa cum demonstrează unul recent raportul Eurostat – nivelurile salariale garantate sunt departe de a fi omogene.

Pornind de la partea de jos a clasamentului - care ia ca referințe valorile de la 2021 ianuarie 700 - sunt 10 țări europene în care salariul minim nu ajunge la XNUMX de euro:

• Bulgaria (332 euro);
• Ungaria (442);
• România (458);
• Letonia (500);
• Croația (563);
• Republica Ceha (579);
• Estonia (584);
• Polonia (614);
• Slovacia (623);
• Lituania (642).

Intervalul median, pe de altă parte, include cinci țări – situate în principal în zona de sud a Uniunii – unde salariul minim este între 700 și 1.100 de euro pe lună:

• Grecia (758 euro);
• Portugalia (776);
• Malta (785);
• Slovenia (1.024);
• Spania (1.108).

Cele șase state rămase se încadrează toate în Europa de Nord. Acestea sunt unele dintre țările UE în care PIB-ul pe cap de locuitor este mai mare și costul vieții mai ridicat. Tocmai intersecția acestor doi factori explică modul în care este posibil să găsim salarii minime care în Italia ar părea în concordanță cu salariul mediu, dacă nu chiar mai mari. Iată primul clasament:

• Franța (1.555);
• Germania (1.614);
• Belgia (1.626);
• Olanda (1.685);
• Irlanda (1.724);
• Luxemburg (2.202).

În total, așadar, diferența dintre salariul minim înregistrat la cele două extreme ale clasamentului (Luxemburg și Bulgaria) este egală cu 1.870 de euro.  

CUM FUNCTIONEAZA IN ITALIA

În Italia se vorbește de ani de zile despre posibilitatea introducerii unui salariu minim, dar proiectul a rămas până acum o literă moartă. Mai mult, reformei se opun și sindicatele, care odată cu introducerea acestui parametru ar pierde puterea de negociere. La noi, de fapt, nivelurile salariului minim sunt stabilite în contractele din industrie negociate de reprezentanţii muncitorilor cu angajatorii. Iar diferențele, în funcție de sector, sunt foarte mari: așa cum subliniază Istat în un referat depus luna trecută în Comisia de Muncă a Senatului, „în ansamblul economiei, salariile pe oră brute variază de la un minim de 6,15 euro pentru muncitorii agricoli cu cele mai mici calificări până la maximum 56,85 euro pentru personalul de conducere din sectorul creditelor. Valoarea medie este egală cu 14,00 euro, iar mediana este de 12,57 euro”.