La productivitate stagnantă este principala problemă care împiedică economia italiană să crească. O scrie Observatorul pentru conturile publice italiene într-un articol care analizează nivelul salariilor și al profiturilor corporative din țara noastră. Punctul de plecare este recentul sondaj OCDE conform căruia, din 1990 până în 2020, Italia este pe ultimul loc în zona euro pentru creșterea salariului mediu real (adică ajustat pentru inflație).
Salariul mediu real în Italia
Daca iti ingustezi privirea la perioada 1997-2019, scrie Observatorul, în Italia, salariul mediu real a scăzut cu 6%, „poziționându-se pe ultimul loc în clasamentul țărilor din zona euro înaintea Greciei (-18%) și în spatele Spaniei (-2%)”. Situația în Germania (+10%) și mai ales în Franța (+17%) este destul de diferită.
Profiturile companiilor italiene
Totuși, tendința proastă a salariilor italiene nu trebuie urmărită la acumularea de profituri de către companii, având în vedere că profiturile corporative – în aceeași perioadă și întotdeauna fără inflație – a înregistrat o creștere zero. „Clasamentul profitului din zona euro îl reflectă pe cel al salariilor – continuă articolul – cu principalele excepții din Portugalia, Irlanda și Spania, unde profiturile au crescut mult mai mult decât salariile”.
Problema este productivitatea muncii
Prin urmare, Observatorul IPC observă că salariile și profiturile corporative au crescut în țări precum Franța și Germania, unde productivitatea muncii (de ex. PIB pe angajat) a crescut de-a lungul timpului. „Diferența este că, în timp ce în Franța ambele variabile se mișcă în funcție de productivitate, în Germania profiturile corporative cresc mai mult decât salariile”.
În sens invers, "salariile au scăzut (și profiturile stagnează) în Italia unde productivitatea stagnează”, conchide articolul, avertizând însă „că cele luate în considerare sunt valori medii; prin urmare, în Italia pot exista sectoare în care productivitatea și salariile au crescut mai mult, sau sectoare în care companiile au crescut profiturile în detrimentul salariilor”.
