Există un clasament internațional despre care se vorbește rar și în care Italia chiar face o impresie proastă: cel al salariile. Privind peste ocean, comparația este umilitoare: un muncitor american câștiga în medie Cu 40% mai mult decât un italian. Este adevărat că SUA suferă de o problemă serioasă de concentrare a averii, pentru care valorile medii sunt mai înșelătoare decât de obicei, dar acest lucru nu este suficient pentru a ne răscumpăra. Țara noastră, de altfel, iese și ea bătută de comparația cu principalele economii europene. Conform raportului din 2021 al think tank-ului „Welfare, Italy”, câștigă același italian mediu ca înainte Cu 27% mai puțin decât un german, Cu 17% mai puțin decât un englez, Cu 13% mai puțin decât un francez și chiar Cu 31% mai puțin decât un olandez.
Lacunele sunt atât de mari dintr-un motiv istoric. În perioada 1990 - 2019 Salariile italiene – deja scăzute în urmă cu treizeci de ani – au crescut în medie cu 0,13% pe an, practic nimic. În aceeași perioadă însă, americanii și-au văzut salariile crescând cu 1,22% pe an, iar rate peste 1% au fost înregistrate și în Germania (+1,02%), Marea Britanie (+1,37%) și Franța (+1,05%). Mai puțin bine, dar totuși mai bine decât Italia, și Olanda (+0,42%) și Spania (+0,27%).
„Pe lângă absența unui salariu minim național impus de lege, evidențiază comparația nivelul scăzut al salariilor italiene în multe categorii profesionale strategice”, se arată în raport. Un profesor de liceu, de exemplu, la noi câștigă o medie brută de 32 de euro pe an, adică jumătate din cât ar câștiga în Germania (800 de euro). Venitul mediu de un doctor, însă, în Italia este de 71 mii și 500 de euro, în timp ce în Franța ajunge la 116 mii de euro.
Din toate aceste motive, problema de sărăcia în muncă, condiția celor care – în ciuda faptului că muncesc cel puțin șase luni pe an – se trezesc sub pragul sărăciei. „Categoria de muncitori săraci afectează în medie 10% dintre muncitorii europeni și aproape 12% dintre italieni”, explică raportul, subliniind că cifra noastră este „a doua cea mai mare după cea a României”. Din păcate, așadar, în Italia „condiția de sărăcie nu îi privește doar pe șomeri și pe beneficiarii de venit sau pensie de cetăţean".
