Întreprinderile mari de stat joacă un rol important în economia românească. După cum sa raportat în analiza ECFIN, aceștia generează 8% din producția totală a corporațiilor nefinanciare și angajează aproape 4% din forța de muncă totală, în timp ce subvențiile guvernamentale și transferurile către aceste entități reprezintă 2% din cheltuielile publice totale egale cu 0,7% din PIB. În plus, aceste companii domină în special în sectoarele energiei și transporturilor, care oferă contribuții strategice pentru economia globală. Ministerul Finanțelor din România dezvăluie un total de 247 de întreprinderi deținute de guvernul central și un total de 1.177 deținute de autoritățile locale la sfârșitul anului 2013, fie că sunt mici sau mari (cu peste 20.000 de oameni și o cifră de afaceri de 260 de milioane de euro). ). Majoritatea sunt companii comerciale, în timp ce mai puțin de 10% dintre acestea sunt „regii autonome”, formă juridică specifică, nesupusă dreptului societăților comerciale și utilizată pentru entitățile considerate „neprivatizabile” (a se vedea în acest sens furnizarea de termoficare și transportul public regional). O altă categorie specifică include institutele de cercetare, cu un cadru legal mai apropiat de cel al instituțiilor publice, decât de cel al societăților comerciale.
Având în vedere numărul mare de întreprinderi de stat și dominația lor relativă în sectoarele energiei și transportului feroviar, pe de o parte, și scenariile de performanță operațională suboptimă, pe de altă parte, noile programe de asistență pentru România au devenit un pilon important în balanța de plăți. În memorandumul de înțelegere 2013-2015, guvernul s-a angajat să:
- îmbunătățirea performanței prin reforme de guvernanță corporativă și accent pe reducerea plăților restante;
- vânzarea de participații minoritare sau majoritare în întreprinderile de stat selectate fără obligații de serviciu public, în special în sectoarele energie și transport, aducând astfel capital și know-how proaspăt, precum și îmbunătățirea transparenței luării deciziilor;
- închiderea acelor companii, fără obligații de serviciu public, care nu pot fi restructurate în entități cu scop profit.
În ciuda acestui, doar o parte din procedurile de privatizare a fost finalizată. Ca urmare, rămâne spațiu amplu pentru îmbunătățiri operaționale suplimentare, restructurare și privatizare. Situația financiară generală a întreprinderilor publice românești este îngrijorătoare, mai ales în comparație cu omologii privați care operează în același sector, fie din punct de vedere al productivității, fie al cifrei de afaceri. Ratele ridicate ale datoriei și randamentele scăzute sunt principalele cauze ale problemelor de insolvență. În 2012, datoria totală a întreprinderilor de stat se ridica la 45 miliarde lei (7,7% din PIB). Stocul de plăți restante din bilanţurile acestor companii (inclusiv cele din contextul procedurilor de faliment sau lichidare) se ridica la 3,4% din PIB la sfârșitul anului 2013, în scădere de la aproximativ 5% în 2010. Reducerea întârzierilor la plată a fost realizată printr-un mix de restructurare a datoriilor, creșteri ad-hoc ale transferurilor de la bugetul de stat, restructurare corporativă și lichidări.. În același timp, profitul operațional total al tuturor întreprinderilor de stat combinate a fost de 0,4% din PIB în 2013.
Mărimea actuală a datoriilor și pierderilor are efecte negative atât asupra sistemului economic românesc, cât și asupra bugetului de stat. Numai în 2012, întreprinderile de stat au reprezentat 17% din plățile neîndeplinite către furnizori, cu consecința ponderării bugetului administrațiilor publice. Și deși au generat doar 8% din producția totală la sfârșitul anului 2013, întreprinderile de stat au reprezentat 50% din totalul insolvențelor. O explicație pentru ponderea mare a arieratelor fiscale totale ar putea fi aceea că întreprinderile de stat, în medie, sunt mult mai pierderi decât întreprinderile din sectorul privat și, prin urmare, le este mai dificil să-și plătească obligațiile fiscale. O altă explicație vine din faptul că respectarea obligațiilor fiscale este mai puțin strictă decât pentru companiile private. Acest tratament preferențial plasează întreprinderile publice într-o poziție favorabilă față de concurenții lor din sectorul privat: întreprinderile de stat cu pierderi nu au fost forțate să se restructureze sau să se închidă, așa cum este cazul celor private. În acest scenariu intră în joc și motive sociale, adică prevenirea pierderii locurilor de muncă, și motive politice, cum ar fi menținerea chiriilor de post sau aceeași influență într-un anumit sector. Asa de, aceste companii continuă să acumuleze pierderi și restanțe. Ca să nu mai vorbim de toți cei clasificați în afara administrațiilor publice. Deși în prezent nu există garanții guvernamentale majore pentru întreprinderile publice, aceste întreprinderi de stat pot reprezenta indirect o datorie contingentă. Aceștia au atins niveluri de îndatorare de 5,4% din PIB în 2012 și un stoc de plăți restante de 1,9% din PIB în 2013. Pentru a evita pierderile de locuri de muncă prin lichidare sau restructurare, Autoritățile române sunt dornice să sprijine anumite entități care înregistrează pierderi prin reduceri de obligații fiscale și subvenții sau transferuri guvernamentale.
În acest scenariu, cadrul de guvernanță corporativă devine un aspect important în transformarea activităților economice, al căror management este în prezent fragmentat între ministere sau organe guvernamentale centrale și locale.. În ambele cazuri, drepturile de proprietate se exercită de către autoritatea tutelă publică competentă. O astfel de structură de guvernanță nu reușește să evite amestecul politic în managementul companiilor, neputând garanta o separare strategică între funcțiile de proprietate și cele de elaborare a politicilor. Prin urmare, respectarea unor principii solide de guvernanță corporativă este de cea mai mare importanță, în special în un cadru economico-instituţional în care lipseşte o strategie eficientă de management al economiilor.
Principiile de guvernanță corporativă, așa cum au fost definite de OCDE în 2005, au fost încorporate în legislația românească privind societățile comerciale în 2006 și sunt aplicabile majorității întreprinderilor de stat. Aceste principii stabilesc:
- separarea proprietății și a funcției politicilor guvernamentale,
- transparență deplină privind deciziile strategice, tranzacțiile cu părți afiliate și informațiile financiare auditate;
- claritate și transparență privind gestionarea numirilor și remunerarea proceselor profesionale.
Iată atunci asta membrii consiliului de administrație ai acestor companii trebuie să poată funcționa independent de ingerința directă a puterii politice. În acest scenariu, Ordonanța 109/2011 nu încearcă să modifice configurația proprietății de stat, în prezent dispersată în mai multe ministere și administrații locale. Monitorizarea performanței este inclusă, în timp ce încă slabe sunt regulile pentru aplicarea unei astfel de monitorizări și îmbunătățirea performanței. Prin urmare, există încă un spațiu amplu de îmbunătățire în legislația corporativă, conform principiilor stabilite de Banca Mondială. Unitatea de monitorizare din cadrul Ministerului Finanțelor nu dispune de instrumente adecvate de aplicare a legii. În consecință, regulile de aplicare stabilite prin decretul de urgență nu se aplică companiilor care nu aderă la prevederile de transparență. În contextul actual al programului BdP, autoritățile române s-au angajat să respecte regulile actuale de guvernanță corporativă, inclusiv înlocuirea membrilor provizorii ai consiliului de administrație cu membrii selectați conform ordonanței și respectarea deplină a obligațiilor de transparență.. Ordonanța de Urgență 109/2011 este deja obligatorie, dar va fi modificată și aprobată de Parlament, în speranța îmbunătățirii prevederilor și a consolidării implementării acestora. Guvernul, împreună cu Banca Mondială, efectuează în prezent o evaluare a textului actual, pentru a identifica eventuale modificări în vederea prezentării noului proiect de lege în primele luni ale acestui an. Aceste operațiuni hrănesc șanse de succes numai dacă autoritățile locale sunt dispuse să se angajeze pe deplin în procesul de restructurare și privatizare.
