„Nu este suficient să punem bani pentru a le recapitaliza, pentru a salva băncile creditul depreciat trebuie eliminat”. Are propriile sale idei despre prezentul și viitorul băncilor italiene Giulio Romani, secretar general al Primului Cisl, sindicat care are astăzi circa 73 de membri înregistrați la bancă: „Are dreptate directorul general al Băncii d’Italia, Salvatore Rossi, care în interviul acordat FIRSTONline spune că eficientizarea forței de muncă este un proces inevitabil, dar trebuie să fie a subliniat – după cum el însuși fapt – că acesta este doar unul dintre pași: mai întâi trebuie să schimbăm modelele de afaceri ale băncilor italiene”.
Rețeta lui Romani, care citează și cazul Mps („În ciuda celor două recapitalizări și a unei reduceri de personal de la 30.000 la 25.000 de unități, tot suntem acolo: pentru că nu am scăpat de NPL-uri”), este clară: mai multa consultanta si mai putin Npl . Pentru a face față provocărilor digitalizării, banca trebuie, așadar, să redescopere factorul uman, care poate fi profitabil și poate ajuta IMM-urile să nu se găsească în condițiile în care se află acum. „Mai multă consultanță înseamnă mai puține credite neperformante, chiar dacă pentru aceștia este nevoie de o bancă proastă în stil spaniol”.
Directorul general al Băncii Italiei, Salvatore Rossi, îninterviu acordat sâmbăta trecută pentru FIRSTonline, a susținut, așa cum a făcut și premierul Renzi la Cernobbio, că modelul de afaceri al băncilor trebuie schimbat, că sunt prea mulți angajați și sucursale și că eficientizarea forței de muncă este un „proces de neevitat”, chiar dacă „nu este singurul răspuns ” a schimba: este sindicatul pregătit să accepte provocarea?
"Cu siguranță. Suntem conștienți de acest lucru și mai ales în cazuri de urgență avem de-a face cu reduceri de sucursale și personal. Cu toate acestea, Rossi are dreptate să precizeze că acesta nu este singurul răspuns, până la urmă este o chestiune de cifre: împrumuturile depreciate sau eșuate în Italia se ridică la aproximativ 300 de miliarde, în timp ce întregul cost al personalului la nivel național este mai mic de 23 de miliarde. : cineva realizează singur că, chiar și prin concedierea a jumătate din totalul angajaților, sau 150.000, după cum spunea Renzi la Cernobbio, s-ar recupera doar 11-12 miliarde. Pe de altă parte, prea multe bănci ar ajunge să se închidă și prea multe familii ar fi puse în dificultate”.
Deci care este rețeta ta?
„Așa cum a spus însuși directorul general al Bankitalia, modelul de afaceri trebuie revizuit. Nu este nevoie doar de reducerea costurilor, ci și de creșterea veniturilor: băncile au înțeles că cu rate zero sau chiar negative, creditul nu mai este profitabil și de aceea băncile s-au concentrat tot mai mult pe vânzarea produselor financiare. Acest lucru a dus la o schimbare a profesionalismului către diferite activități comerciale din trecut. În practică, activitatea de evaluare a riscului de credit a fost neglijată, încredinţându-se sistemului automat de rating. Cu toate acestea, acest tip de evaluare nu este adecvat în perioadele de turbulențe. Evaluarea funcționează ca pilotul automat al unei aeronave: excelent pentru a menține cursul în condiții meteorologice stabile, dar total nepotrivit pentru efectuarea de manevre complexe sau navigarea prin turbulențe. Iată de ce factorul uman trebuie redescoperit, îmbunătățind capacitatea de a evalua riscurile și de a oferi sfaturi, în special IMM-urilor. Bonitatea trebuie stabilită și pe baza cunoștințelor clientului, iar clientul trebuie apoi bine sfătuit și însoțit de cele mai potrivite soluții financiare pentru a sprijini dezvoltarea acestora. Să luăm startup-uri: sunt cu greu finanțate de bănci, pentru că nu au un istoric, iar ratingul operează pe secvențe statistice referitoare la trecut, deci nu interceptează oportunitățile unei inovații. Dacă Facebook, la începutul istoriei sale, ar fi fost evaluat pentru rating, nu ar fi fost niciodată finanțat. În ultimii 20 de ani, băncile nu au investit în mod adecvat în profesionalismul asociat acordării și gestionării creditelor și s-au concentrat în principal pe îmbunătățirea capacității de a vinde produse financiare. Între timp, renunțând la un adevărat rol consultativ pentru companii, acestea nu au afectat viciul atavic al antreprenoriatului italian de a sustrage capital din afacerile lor. Iar acest capitol, evident, include și pe cel al folosirii sucursalelor situate în paradisuri fiscale unde, poate, s-au depus bani care ar fi putut rămâne mai util în sprijinul activităților antreprenoriale”.
Un sfat bun poate însemna mai multă soliditate financiară și, prin urmare, mai puține credite neperformante?
"Asta e corect. Mai mult, astăzi NPL-urile reprezintă adevărata urgență a sistemului: dacă nu se iau măsuri pentru a ușura băncile de această povară, recapitalizările vor continua să fie anulate, așa cum, de exemplu, sa întâmplat cu MPS. Iar dacă vei continua să ceri capital pe piață, este evident că acesta va fi acordat doar în schimbul unor reduceri de costuri. Dar reducerile produc rezultate pe termen scurt, utile pentru speculatori, nu pentru a oferi companiilor un viitor fără un proiect de inovare. Acesta este motivul pentru care am apreciat foarte mult poziția lui Rossi”.
Dar trebuie să tăiem: în ce moduri și în ce momente ar trebui făcut?
„Să distingem: sunt operațiuni de reducere a costurilor care trebuie efectuate urgent și care privesc băncile aflate în cea mai mare dificultate, precum cele două cooperative venețiene, de exemplu. Costurile nu sunt însă doar ale personalului, pentru că acele bănci sunt exemple de mare risipă asupra cărora se poate acționa, înainte de a se gândi la reducerea locurilor de muncă, plecând de la remunerarea și beneficiile scandaloase ale grupurilor de conducere. O altă temă este cea a unei reorganizări legate de digitalizare. Nu cred că prezența băncilor pe teritoriu este destinată să se rărească atât de repede pe cât s-ar crede: va fi nevoie de timp pentru ca întreaga populație, chiar și cea mai puțin înclinată să exploateze inovațiile digitale, să devină independentă. Și dacă băncile, între timp, ar renunța la prezența lor în orașele mici, am asista la un alt transfer masiv de economii din sistemul bancar în sistemul poștal. Cultura financiară a țării noastre, atât a familiilor, cât și a afacerilor, nu este de natură să poată renunța cu ușurință la o relație personală. Banca oferă clienților un serviciu care produce valoare adăugată. Este destul de diferit de pur și simplu a face finanțare. Și, mai mult, în mod paradoxal, în timp ce se propovăduiește automatizarea, în ultimii ani, numărul bancomatelor a scăzut. În orice caz, în ceea ce privește cantitățile, tăierea drastică sugerată de Renzi este puțin probabilă: dacă ar fi așa, în Germania ar trebui să-și reducă personalul la un sfert din cel actual, în condițiile în care au câte 1 bancă. 125 de locuitori față de 205 ai noștri, și o bancă la fiecare 3,9 afaceri față de a noastră 12,4. Atenție: continuarea reducerii cantității și calității serviciului bancar italian, în timp ce continuăm să investim în străinătate, va ajunge să favorizeze prezența băncilor străine cărora le vom livra clienții italieni”.
Revenind la creditele neperformante, care ar putea fi soluția după punctul dumneavoastră de vedere?
„Credem că avem nevoie de un sistem bancar prost. Problema creditelor neperformante nu se limitează la băncile individuale, dar este o problemă semnificativă la nivel global. Apoi, în unele cazuri este o problemă vitală, în timp ce în altele structura de capital a băncii îi permite să suporte mai bine creditele neperformante din bilanţ. Dar, în orice caz, ele sunt o frână pentru creșterea sau redresarea companiilor. Luați cazul Monte dei Paschi: de la explozia „cazului derivatelor” a făcut două majorări de capital dar astăzi capitalizează la Bursă doar 700 de milioane. Prin urmare, a ars peste 10 miliarde de euro, în ciuda faptului că și-a redus forța de muncă cu până la 5.000, de la 30.000 la 25.000. Soluția? Fondul Atlante are resurse limitate, și poate susține realități mai mici, dar dacă vrei să rezolvi problema sistemului ai nevoie de o bancă proastă, simplificând, pe modelul spaniol, de care ar beneficia nu doar băncile, ci întreaga economie”.
Insemnand ce?
„O bancă proastă supravegheată și deținută de public nu ar vinde creditele neperformante subiecților care au interes să obțină o marjă bună de profit într-un timp foarte scurt, ci ar putea desfășura o activitate reală de gestionare a creditelor neperformante, sprijinirea, atunci când este posibil, a debitorilor cu planuri de rambursare, poate mai lungi, dar compatibile cu posibilitatea de a nu aduce în genunchi familiile și afacerile. Un pic ca ceea ce s-a întâmplat cu SGA, societatea de administrare a activelor neperformante a vechiului Banco di Napoli: o operațiune derulată în aproximativ 20 de ani cu care s-au recuperat peste 90% din credite”.
Sunteți așadar de acord cu Banca Italiei care spune că primul obiectiv trebuie să fie căutarea „soluțiilor care să păstreze stabilitatea financiară în Italia și în Europa” dincolo de natura proprietății băncilor în cauză?
„Da, sunt de acord, de aceea spun că nu este atât de necesar să bagi bani, cât să scoți creditul depreciat”.
În ce moment este discuția pe cele mai fierbinți subiecte cu Abi?
„Am început oficial o discuție, așteptând sfârșitul verii și întâlnirea lor anuală să se întâlnească operațional. Pe masă sunt în principal trei probleme. Prima este în mod clar cea legată de ocuparea forței de muncă și, în special, de modul de gestionare împreună a rețelelor de protecție socială. Apoi modelele de afaceri, mai profitabile dar și mai etice, care produc profit dar și mai multă încredere. Al treilea punct este tocmai cel al încrederii în sistem, care trebuie relansat și din acest motiv sunt necesare controale mult mai stricte pentru ca ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani să nu se mai repete, în care a lipsit controalele nu doar de către Consob și Bank of Italy dar chiar și de către băncile înșiși. Avem nevoie de mai multe controale independente, clienții trebuie protejați și ajutați”.
