„Sunt de acord cu propunerile prezentate de comunitate, dar lipsește un actor: tinerii cercetători italieni”. Cu aceste cuvinte, ministrul Educației și Cercetării, Maria Chiara Carrozza, a încheiat cele două zile ale Forumului Tehnologic organizat de Ambrosetti – Casa Europeană în decorul splendid din Castelbrando, în Veneto, în fața unui public format din antreprenori locali și oaspeți internaționali. protagoniști ai inovației tehnologice.
Ministrul Guvernului Letta, într-una dintre primele sale apariții publice, i-a presat astfel pe cei prezenți, pornind de la cele cinci propuneri întocmite de comunitatea Ambrosetti, toate împărtășite dar la care s-au adăugat contrapropuneri, începând cu absența tinerilor în adunare. dedicat ecosistemului inovator. „Aici nu văd tineri, cu toții suntem oameni de o anumită vârstă care într-un fel au „deja dat”, în schimb, copiii ține să construiască viitorul și din acest motiv trebuie să-i implicăm, să ascultăm. pentru ei și să-i facă să se simtă auziți”.
Apoi, celelalte probleme critice, identificate și de Valerio De Molli de la Ambrosetti și au apărut în timpul forumului Veneto: „În Italia există o lipsă de cultură a capitalului de risc - a mai spus ministrul Carrozza -, iar scopul meu este să o aduc în cadrul ministerului”. Nu printr-o agenție, însă: „Nu ai nevoie de un grup de lucru ministerial, e mai bine”, care va servi și pentru acoperirea costurilor: „Cu siguranță, dar nu vreau să aud de analize de cheltuieli sau de cheltuieli: ministerul cercetării. este un minister al investițiilor”. Și ca atare trebuie judecat, dar cu criterii din ce în ce mai riguroase: „Sunt multe așteptări la școală – a subliniat Carrozza – și trebuie să răspundem în fața italienilor într-o manieră transparentă”.
Iată deci cuvintele cheie identificate de ministru și enumerate pe lângă propunerile lui Ambrosetti: „În primul rând credibilitate, atât de către cei care finanțează, cât și de către cei care sunt finanțați. Apoi coerența dintre strategie și buget: am îmbunătățit strategiile, dar trebuie să le facem compatibile cu bugetele. După aceea transdisciplinaritate, suntem în era tehnologiei și cadrul tradițional al lumii academice, care a dat atât de mult acestei țări, trebuie acum revizuit. Tot în mecanismul de recrutare a profesorilor, pe care îl vom cartografia cu rigurozitate. În cele din urmă, atractivitatea: Italia este prea birocratizată și nu atrage investiții străine”.
A doua ediție a Forumului Tehnologic Ambrosetti se încheie așadar cu cuvintele ministrului Carrozza care înlocuiesc prezentarea „5 + 1 propuneri pentru relansarea ecosistemului italian de inovare”, creat de un grup de peste 100 de experți și CEO care sunt membri ai comunității „Tehnologie, Inovare și Transfer Tehnologic” reunite de Clubul Ambrosetti.
Comunitatea a identificat cele trei domenii de intervenție urgentă pentru ecosistemul italian de inovare. Concret, pentru a recrea un ecosistem de țară capabil să profite la maximum de inteligența disponibilă în rezervoarele de cunoștințe, transferând-o în sistemul de afaceri în scopul valorizării economice în perspectivă de piață, este necesar să se acționeze pe trei pârghii:
1. Faceți o strategie pentru ecosistemul inovator, deoarece Italia este una dintre puținele națiuni avansate care nu a dezvoltat o strategie organică și coerentă.
2. Finanțarea inovației (OCDE indică lipsa finanțării drept unul dintre cei trei factori principali care ne împiedică țara).
3. Promovarea transferului de tehnologie și a competențelor pentru a depăși „paradoxul italian” care se străduiește să se traducă în puncte de PIB.
Pornind de la aceste domenii de acțiune, Comunitatea a identificat 5 propuneri + 1 (înțeleasă ca o condiție necesară a contextului) pentru consolidarea ecosistemului național de inovare:
– PROPUNEREA 0: Formularea și implementarea, cu o guvernare eficientă, a unei strategii naționale de inovare pe termen mediu și lung.
– PROPUNEREA 1: Începeți un proces care are ca scop stabilizarea creditului fiscal pentru cercetare și dezvoltare, făcându-l automat și structural.
– PROPUNEREA 2: Deblocați datoriile guvernamentale către companii legate de finanțarea cercetării și dezvoltării prin soluții gratuite. De exemplu, prin: compensarea datoriilor companiei către organele fiscale; compensare cu titluri de stat; certificarea creditului acumulat de stat pentru facilitarea scontării creditelor, avansurilor bancare etc.
– PROPUNEREA 3: Diseminarea la nivel de masă critică a modelelor mixte de intervenție public-privat în ceea ce privește finanțarea inovației care să integreze abilități profesionale puternice și promovarea incubatoarelor de afaceri.
– PROPUNEREA 4: Crearea unui TransferLab național de sprijinire a transferului de tehnologie (cu sediu central și/sau macroregional) care funcționează fără a dubla activități într-o logică de subsidiaritate și suport pentru sistemul local de transfer de tehnologie și care are competențe profesionale specifice și un profil internațional.
– PROPUNEREA 5: Pregătește mecanisme de recrutare directă în sistemul public național de cercetare, depășind competițiile la nivel național și introducând: mecanisme gestionate prin licitații internaționale; o raționalizare a proceselor de intrare pentru cercetătorii din afara UE; o trecere în revistă a condiţiilor economice oferite cercetătorilor pornind de la obiective clare de performanţă.
Baza de la care să plecăm, însă, este: „Italia – spune el Valerio De Molli, managing partner al Ambrosetti – Casa Europeană – se află pe locul patru în lume la citările cercetătorilor, semn că fermentul este încă acolo. Dacă, pe de o parte, fenomenul în creștere al NEET-urilor (tineri sub 30 de ani care nu lucrează, nu își caută de lucru și nici măcar nu studiază, n.d.), care sunt peste două milioane (23% dintre cei sub 30 de ani, n.d.), este îngrijorător , mai trebuie spus că niciodată ca în acest moment nu există oportunități”. Și criza? „Lupți construind viitorul și pornind de la idei: crezi asta mai mulți cercetători și oameni de știință au fost sau sunt activi în ultimii 20 de ani decât în toată istoria omenirii la un loc”.
