Dacă premierul Matteo Renzi pierde referendumul constituțional din 4 decembrie, Italia ar putea părăsi euro. Wolfgang Munchau o scrie în Financial Times, comentând următorul tur electoral italian.
În realitate, cauzele fundamentale ale acestei înfrângeri iminente - potrivit editorialistului - nu au nicio legătură cu referendumul în sine, ci mai degrabă cu performanța economică a Italiei de când țara a adoptat euro în 1999. Într-adevăr, productivitatea totală a factorilor a scăzut cu 5% în Italia, în timp ce a crescut cu aproximativ 10% în Germania și Franța. Al doilea motiv este încercarea eșuată de a crea o uniune economică și bancară după criza din 2010-2012 și în virajul către austeritate.
Aceștia sunt cei doi factori care au dus la nașterea populismului. Italia are trei partide de opoziție, toate trei pentru părăsirea euro (M5S, Forza Italia și Lega Nord) și probabil eșecul referendumului va favoriza sosirea la putere a unuia sau a acestor partide.
Între timp, Confindustria, într-o lucrare internă, elaborează și aliniază numerele și datele furnizate de Cameră, Senat, FMI, Banca Italiei, Svimez și Curtea Constituțională pentru a reprezenta motivele pentru da la referendumul constituțional din 4 decembrie, în favoarea căreia ia partea oficială a Bulevarului Astronomiei.
Parlamentul a avut nevoie în medie de 55 de zile pentru aprobarea celor 563 de legi ordinare prezentate în actuala legislatură, a XVII-a, net de cele constituționale, de conversie, de buget și de cele europene; Senatul a „dedicat” 360 de zile primei lecturi și 226 de zile celei de-a doua. Nu mai bine în legislatura anterioară, între 2008 și 2013: cele 91 de legi de inițiativă parlamentară prezentate în primele guverne Berlusconi și apoi Monti au avut nevoie de 442 de zile pentru a fi adoptate. Puțin peste cele 400 de zile necesare pentru aprobarea celor 2 legi de inițiativă regională, față de cele 116 zile luate de cele 298 de proiecte de inițiativă guvernamentală care cuprind însă și prevederile de conversie a decretelor-lege, pentru a trece linia de asamblare.
Au fost vizate și consecințele nemodificarii Titlului V din Constituție, care a alimentat disputa dintre Stat și Regiuni: din 2001 până în prezent, la Consulta au fost depuse peste 1500 de contestații, dintre care 700, încă mai calculează. via dell'Astronomia, a vizat chestiuni care, odată cu referendumul, vor reveni în competența exclusivă a statului.
Vremuri grele de „traversare”, așadar, care au încetinit dacă nu au blocat construcția unor lucrări strategice: de fapt, durează în medie 4,5 ani pentru a finaliza o lucrare finanțată prin politici de coeziune. 61% din timp este ocupat de timpi morți din cauza blocajelor administrative în trecerea de la o fază la alta (planificare, atribuire, execuție) din cauza așteptării unor hotărâri de la alte organe, a pronunțărilor judiciare, a accidentelor pe parcurs. În 2012, 50% din toate hotărârile Curții Constituționale au vizat în primul rând hotărâri de legitimitate, adică ridicate direct de Stat sau Regiune.
Iar de la reforma din 2001, la Consulta au fost depuse peste 1500 de contestații în contextul litigiului Stat-Regiuni, dintre care 700 au vizat chestiuni care odată cu referendumul vor reveni în competența exclusivă a statului. În plus, din 2000 până în 2015, incidența hotărârilor Curții Constituționale legate de conflictul Stat-Regiuni a crescut de 8 ori; dacă în 2000 aceasta a reprezentat 5% din hotărârile Curții, în 2015 ponderea a depășit 40% după ce a atins vârfuri de 47% în anii precedenți.
