PIB -9,3% anul acesta, dar revenind cu aproape 6% în 2021 și 2,5% în 2022; importuri si exporturi care se vor macina din nou dupa respectivele -15% si -16% din acest an; șomajul care, din păcate, va crește la 10,5% în 2022, de la 9,8% anul acesta. Acestea sunt, pe scurt, unele dintre estimări ale Conjunctureref, prezentat de centrul Ref Ricerche pe 16 octombrie, exact în momentul în care coșmarul unui nou blocaj revine în Italia, evitat deocamdată, dar care ar putea distorsiona și mai mult aceste prognoze în următoarele săptămâni. Estimările actuale, însă, nu sunt deja entuziaste: conform Ref, dimpotrivă recuperarea s-ar putea dovedi a fi mai slabă decât se aștepta. „Nadef, care tocmai a fost demis de Guvern – susțin savanții lui Ref – își propune să consolideze un climat pozitiv pe piețe, descriind un tablou favorabil, atât de mult încât pare prea optimist cel puțin la prima vedere”.
„Există mai multe indicii că ne îndreptăm către o fază încă complexă – explică comunicatul de presă -. Circulația virusului este în creștere și există încă multă incertitudine despre ce se va întâmpla în lunile de iarnă. Acum suntem mai bine pregătiți să facem față virusului, iar acest lucru ar trebui să prevină o nouă secvență de blocări în economiile avansate, dar pare probabilă o înăsprire a măsurilor de restricție sau autolimitarea comportamentului din partea familiilor. Prin urmare, faza de recuperare ar putea suferi o încetinire, sau la eșecuri temporare, până în primele luni ale anului viitor, dacă se presupune că în șase luni noi medicamente sau
un vaccin, alte puncte asupra cărora, însă, nu există certitudini”.
Potrivit analiștilor lui Ref, asta explică de ce strategia de ieșire din politicile din 2020 nu va fi ușoară. Guvernele au adoptat măsuri extrem de expansive, dar în principal cu efecte temporare, limitate tocmai la 2020. Riscul care ar putea apărea este, așadar, acela de retragere bruscă față de măsurile adoptate în acest an. Chiar și băncile centrale, care și-au extins foarte mult achizițiile de titluri, ar trebui să treacă spre o fază de stabilizare a achizițiilor nete și să se limiteze, din a doua jumătate a anului 2021, la reînnoirea celor care ajung la scadență. „Dar acum este clar că aceste programe nu sunt suficiente”, explică nota.
In aceasta poza, poziţia politicii economice italiene este cu siguranţă cea mai complexă. Pe de o parte, în ultimul Nadef, Guvernul a luat act de semnele de redresare economică din trimestrul al treilea, propunând o estimare de contracție de 9% a PIB pentru acest an, un rezultat foarte negativ în termeni absoluți, desigur, dar apropiat de ceea ce era de așteptat în Def-ul din aprilie și hotărât mai favorabil decât previziunile formulate de principalele organisme internaționale la începutul verii. „Economia italiană – spune Ref – ea nu apare de data asta ca "ultima din clasa", în ciuda faptului că fusese afectat de virus mai devreme decât alte țări, și când încă existau o lipsă de cunoștințe despre caracteristicile virusului și contramăsurile care trebuiau adoptate”.
Totuși, „alegerea Guvernului – apropiati analiștii – a fost să folosească pe deplin transferurile Next Generation Eu în prima fază, pentru a concentra apoi împrumuturile din UE în anii următori. Pariul constă înfolosiți bine aceste transferuri și declanșați un proces de creștere bazată pe consolidarea structurală a economiei. Este un pariu care poate fi câștigat, chiar dacă ar trebui avansate unele elemente de prudență în acest sens. De fapt, experiențele Italiei de utilizare a fondurilor europene nu sunt reconfortante”.
