Ca în fiecare an, the Raportul Svimez, Economia și Societatea Sudului, este un volum ponderal (550 de pagini), dens cu date dedicate tratării a numeroase subiecte care oferă o imagine detaliată a condițiilor și perspectivelor actuale ale societății și aleeconomia Sudului. Prezentarea Raportului din acest an a văzut, printre numeroase alte intervenții, precum și raportul directorului Luca Bianchi, concluziile președintelui Adriano Giannola, și ale ministrului Raffaele Fitto. Raportul, discursurile, salutările, concluziile s-au împletit în diverse moduri și, în general, au oferit un cadru plin de întrebări și consideraţii îngrijorătoare şi tulburătoare despre posibilele perspective de viitor. Nu se poate da socoteală asupra întregului conținut al Raportului, dar dintre numeroasele componente ale analizei (și dintre solicitările apărute în dezbatere) cele care evidențiază factorii care riscă în mod obiectiv să influențeze lansarea și menținerea oricărei procesul de filmare pe care îl veți putea configura și, mai ales, asupra acestora vrem să ne oprim aici.
Raport Svimez 2022: creștere în scădere, decalajul față de Nord se mărește
Prima parte a analizei evidențiază întreruperea a ceea ce, începând din 2021, părea un sezon de redresare a creșterii pentru Sud. De fapt, în perioada de doi ani 2021-22, rata de crestere a Sudului, a ajuns mai întâi la 5.9, apoi a scăzut imediat la 2.9, pentru a continua, conform previziunilor, să scadă în următorii doi ani la -0.4 în 2023 și apoi la +0.9 în 2024. În Centru-Nord, însă, tarifele pentru primul doi ani sunt egali cu 6.8 și 4.0 iar prognozele pentru următorii ajung la 0.8 și 1.7. Toate acestea înseamnă că o recuperare a Diviziunea sudică din restul țării, rezultând că PIB-ul acestei zone în 2024 se va menține chiar și la -9.4 puncte sub nivelul atins în urmă cu 17 ani (în 2007), în timp ce Centrul-Nord față de aceeași dată va fi de + 1.6 %. Ne aflăm așadar în fața apariției unei tendințe foarte probabile de creștere a decalajului dintre cele două zone: confirmarea unei țări cu două viteze.
Chiar și echilibrul demografic este mai greu pentru Sud
Un alt element de context îngrijorător este tablou demografic ceea ce este negativ pentru toată țara dar hotărât mai greu pentru Sud, atât datorită reducerii nașterilor, cât și a pierderilor migratorii. În ansamblu, se estimează că până în 2070 populația rezidentă va scădea în Sud cu 32% și în Centru-Nord cu 13% (de la 19.8 milioane la 13.4 milioane în Sud și de la 39 la 34 milioane în Centru-Nord); în ambele cazuri cu o prevalenţă foarte mare a populaţiei vârstnice asupra celor tineri. Dacă această tendință nu este încetinită și inversată, cu siguranță se va combina cu fenomenele de sărăcia și dificultățile sociale care înregistrează vârfuri extrem de grave în Sud. Pe acest front, de fapt, în această zonă în 2021 41.2% dintre oameni (dublu sau triplu față de restul țării) trăiesc „cu intensitate scăzută a muncii, cu risc de sărăcie sau lipsuri materiale severe”.
Femeile și tinerii cele mai fragile inele
Raportul Svimez 2022 evidențiază clar cum sunt deja astăzi femei si tineri sa sufere mai mult de pe urma acestei situatii. De altfel, în ceea ce privește rata de ocupare, rata femeilor este de 34% (cea mai scăzută din UE 27: 64.7%), iar cea a tinerilor este de 29.8% (tot cea mai scăzută din UE 27: 56.5%). În plus, atât tinerii, cât și femeile din sud se confruntă cu cele mai precare condiții la locul de muncă, cu multă muncă cu fracțiune de normă nevoluntară. Nu este, așadar, întâmplător faptul că tinerii sudici își fug de pe pământ: doar în 2020, soldul net între plecările și sosirile tinerilor a fost de 45.000, dintre care 20.000 absolvenți de facultate: o epuizare drastică a resurselor umane necesare redresării.
La toate acestea se adaugă binecunoscuta fragilitate a lumii de afacerile sudice. Sistemul industrial al Sudului se caracterizează printr-o concentrare de industrii de bază structural foarte intense energetice, iar întreprinderile mici în sine, care sunt larg răspândite în peisajul sudic, consumă relativ mai multă energie. Aceasta înseamnă că, în cadrul persistenței probabile a crizei energetice globale și a inflației care rezultă, impactul costurilor aferente va avea un impact foarte semnificativ asupra redresării industriale și creșterii zonei de sud.
Raportul Svimez 2022: 252 de miliarde de cheltuiți într-un timp foarte scurt
Un alt element asupra căruia Raportul Svimez 2022 atrage atenția (și asupra căruia ministrul Fitto și președintele Giannola au insistat) se referă la capacitatea de a utiliza resursele disponibile astăzi și de a fi utilizate în câțiva ani. Acestea sunt extraordinar de relevante, dar trebuie cheltuite într-un timp foarte scurt. Ele totalizează a 252,2 miliarde de euro din care: 86,4 care urmează să fie cheltuiți până în 2026 se referă la PNRR; 107,9 resurse noi POR, PON și FSC să fie cheltuită până în 2029; și 57,9 resursele 2014-2020 ale POR, PON și FSC încă necheltuite (!). În acest sens, merită amintit că ministrul Fitto a comentat cu oarecare îngrijorare că în următorii cinci ani va trebui cheltuită o sumă egală cu trei ori mai mare decât cea disponibilă în 2014-2020, ținând cont de faptul că aceasta din urmă a fost gestionată în opt ani pentru a cheltui puțin peste 50%.
Ce să faci pentru a câștiga provocarea
În fața acestei provocări, va trebui să se deschidă o narațiune diferită de trecutul recent. Pentru a pune în joc potențialul de dezvoltare existent al Sudului, vor trebui să se confrunte cu probleme de alegere, strategie, viziune, guvernare, controlul evoluției costului materialelor energetice și inflația, precum și înființarea unui cale de continuitate în capacitatea de a menţine noua situaţie creată. Va trebui să depăși dificultățile autorităților locale (Regiuni și municipii) în fazele de proiectare, licitație, atribuire lucrări, controlul lucrărilor de șantier până la realizarea disponibilității investițiilor planificate. Va trebui să stabiliți o coordonarea politicilor de dezvoltare care afectează diferite zone teritoriale dar care nu pot să nu fie interconectate dacă vrem să intrăm în noile lanțuri valorice globale, promovând noi forme de muncă prin inovarea sistemică bazată pe energii sigure și regenerabile, digitalizare, economie circulară, pe tranziția ecologică. Toate într-o dimensiune euro-mediteraneană. De asemenea, va trebui să construiți un sistem integrat școlar, universitar și de cercetare, să acorde greutate educației culturale și științifice a noilor generații sudice și să stabilească o relație între lumea educației și lumea producției moderne de viziune globală.
În toate acestea, nu se știe ce se va întâmpla cuautonomie diferentiata.
După cum am spus la început, Raportul Svimez din acest an prezintă a imagine problematică și incertă. Pe de o parte, Sudul dă multe semne că se află în ajunul unei recesiuni economice și sociale probabil dezastruoase. Pe de altă parte, deși cu dificultăți diverse și grele, se pregătește să se măsoare față de o provocare care îi face să tremure încheieturile, constând în a doborî, cel puțin în mare parte, așteptările pozitive marcate de sezonul PNRR. Așteptări bazate pe potențial nerăspândit, dar cu siguranță capabile să fie exploatate pentru a începe o nouă dezvoltare în Sud.
Sunt multe lucruri de făcut și vremurile sunt strânse
