„Certificând sfârşitul unei epoci, în 2020 vânzările de costume gri – simbolul muncii de birou şi manageriale din ultimul secol – sunt mai mult decât înjumătăţite faţă de 2011”. Este dificil de rezumat mai bine schimbare de ritm impus de smartworking. Dar încă o dată Raportul asupra capitalismului al Centrului Einaudi editat de echipa profesorului Deaglio, ajuns la a 25-a ediție, se remarcă prin calitatea combinării macroeconomiei și schimbarea pe care aceasta o induce în societate. O cheie de lectură necesară pentru a interpreta prezentul, șocat de anul pandemiei, dar și de relele care vin de departe.
„Să încercăm să comparăm zilele pierdute la școală anul trecut. Între regiune și regiune apar distanțe abisale, confirmând ponderea puterilor locale”. Aici este Italia, cu stresul și ea plin de temeri care, din păcate, astăzi tind să prevaleze asupra dorinței de schimbare. „Tentația – spune fostul redactor la Il Sole 24 Ore – este să vrei să te întorci asa cum eram noi inainte. Dar acest lucru nu este suficient pentru a face față lumii care s-a schimbat”.
Italia, este lecția, nu se poate limita la a reveni la punctul de plecare, din mai multe motive. „În primul rând – continuă el – să nu uităm asta datorii, mai devreme sau mai târziu, trebuie plătite. O țară ca a noastră nu își poate permite o scădere a credibilității sale financiare. Dar pentru a atinge scopul nu putem ceda tentației de a restabili trecutul la locul de muncă, mizând poate pe moratoriile bancare”. „Dar dragă Gros Pietro – îi spune el președintelui Intesa San Paolo – așa cum ai spus pe bună dreptate rolul băncii astăzi este de a ajuta companiile slabe să se schimbe”.
Nu sunt doar probleme italiene, vă rog. Dar, ca și în cazul scăderii natalității sau al șomajului în rândul tinerilor, Italia este țara care suferă cel mai mult, afectată de un fenomen de alunecare descendentă care este și rezultatul unei abordări greșite din trecut. „E suficient să spunem că nu au copii pentru că nu există grădinițe – comentează el George DeRita de Censis în discuție – Adevărata întrebare este natura lucrării, limitele puse procesului. Un bărbat de patruzeci de ani de astăzi are în spate 15 ani de creștere zero în care nu a avut ocazia să crească”. În acest context, de altfel, Bel Paese este cel care, cu confortul sprijinului financiar din partea Europei, trebuie să demonstreze că și-a învățat lecția. „Ar fi frumos dacă cu ocazia G20 următoarele 30-31 octombrie Italia a apărut arătând că a învățat din trecut. În acest caz, poate, va avea și ceva de învățat” unei lumi care, în câteva luni, mai degrabă decât ani, și-a părăsit pielea: „Globalizarea, așa cum am experimentat-o în ultimii douăzeci de ani, aparține cărți de istorie”.
De aici rhadiografia unei planete profund schimbată, unde Amazon recrutează aproape jumătate de milion de muncitori pentru a face livrări la domiciliu, Europa își redescoperă funcția, China avansează cu o dorință extraordinară de a reporni. Iar America, împărțită în două pe multe probleme, redescoperă unitatea în provocarea la Beijing într-o competiție care se desfășoară pe toate tablele de șah geopolitice internaționale, de la Europa, la Pacific, până la Africa, până în Asia Centrală. „Și aceasta este o evoluție care durează de ani de zile, dar care a suferit o schimbare în ultimele optsprezece luni accelerare bruscă și vizibilă” ca erupția de pe scena revoluției digitale și a celei ecologice.
Raportul dezvoltă acest scenariu mai convingător decât un roman pe teme largi. O lectură pentru educați și înclinați care are meritul de a nu plictisi niciodată. Datorită acestui amestec de cultură academică și perspicacitate pentru știri, care a fost întotdeauna o calitate rară a lui Mario Deaglio, economist împrumutat cândva jurnalismului.
