A fost publicat decretul din Monitorul Oficial că permite Rai să vândă pachetul de control al Rai Way. Măsura poate deschide calea pentru crearea stâlp al turnurilor, despre care se vorbește de ani de zile, dar obstacolele nu lipsesc și este legitim să avem îndoieli puternice. Să încercăm să înțelegem de ce analizând trei profiluri: juridic, financiar și industrial.
Calea Rai și stâlpul turnurilor: probleme juridice
În primul rând, este necesar să citim cu atenție textul dispoziției de guvern și, în special, premisele și prevederile art. 2. Primele două alineate ale dispoziţiei se referă la ceea ce este indicat la art. 21, paragraful 3 din Decretul Lege 66 din 2014, emisă în timpul Guvernului Renzi, dar un articol fundamental al a fost uitat aproape complet legea Gasparri cu același număr (21, alin. 3), adică 112 din 2004, cu care se instituie un pilon fundamental al întregii arhitecturi pe care se întemeiază Decretul primului-ministru.
Să citim mai întâi, în ordine, Gasparri:
„Având în vedere motivele relevante și inevitabile de interes general și ordine publică legate de concesionarea serviciului public general de radio și televiziune încredințat RAI-Radiotelevisione italiana Spa, în statutul societății se inserează clauza de limitare a deținerii de acțiuni conform articolului 3. de asociere, alin.1, din decretul-lege 31 mai 1994, nr. 332, transformată, cu modificări, prin legea 30 iulie 1994, nr. 474, care prevede limita maximă de deținere a unu la sută din acțiunile cu drept de vot pentru toate subiectele indicate de același alin. modalitatea de exercitare a drepturilor aferente acțiunilor RAI-Radiotelevisione italiana Spa, care există între deținătorii, inclusiv prin intermediul filialelor, mamă sau subiecți asociati, ai unei participații globale care depășește limita de 1 la sută a acțiunilor... Aceste clauze sunt legea cuprinsă în actul constitutiv al Societății, nu poate fi modificată și rămâne în vigoare fără limite de timp”.
Acum problema care se pune este pe baza legală a ceea ce s-a întâmplat mai devreme cu Decretul Guvernului Renzi din 2014 la care se referă actualul Decret al premierului, unde rezerve constituționale (de la Pace, Ainis și Cheli) inca nerezolvata. Mecanismul este simplu: un decret al prim-ministrului are un rang mai mic decât o lege care, notoriu, poate fi depășită doar de una echivalentă sau de nivel superior și la legea Gasparri nu numai că nu a fost adoptată, dar posedă și caracteristicile de așa-numita lege „întărită”. unde indică faptul că „aceste clauze nu pot fi modificate și rămân în vigoare fără limite de timp”. Nu numai atât: recentul Decret Legislativ 208 din noiembrie anul trecut (nou TUSMAR, Textul consolidat al serviciilor media audiovizuale și radio), care dă o mână și în reorganizarea sistemului de telecomunicații al țării noastre în implementarea prevederilor comunitare, confirmă pe deplin temeinicia art. 21 din Legea 112 din 2004.
În fine, o altă notă de interes deosebit reiese din cele indicate la art. 2 din DPCM. unde scrie ca "finalizarea operațiunilor menționat la articolul 1 este condiționată de obținerea calificărilor necesare autorizații de la autoritățile de garanție și de supraveghere”, care ar fi atunci patru: AgCom, Consob, Antitrust și Comisia Parlamentară de Supraveghere Rai. După cum se vede, aceasta este o constrângere extrem de greu de ocolit acolo unde, de altfel, nu este indicată nicio procedură decizională: care dintre aceste subiecte ar putea prevala dacă chiar și unul dintre ei ridică obiecții? Toate acestea ne fac să creadă asta DPCM conține o slăbiciune structurală ceea ce l-ar putea conduce pe o cale de practicabilitate complexă, cel puțin în perioadele rezonabil de scurte care ar fi necesare pentru a deveni eficient.
Chestiuni financiare
Deci să trecem la problemele financiare. Există cel puțin două niveluri: primul se referă la dinamica capitalului propriu al acțiunilor Rai Way (cineva titrează „zboară la bursă”) iar al doilea la Operațiuni de fuziuni și achiziții pe care DPCM le-ar face posibil cu contrapartea direct interesată Turnurile Ei (2% deținută de F60i și 40% de Mfe). De asemenea, este necesar să ne amintim că, cu doar câteva zile înainte de semnarea DPCM, fondurile de acțiuni care administrează 7% din capitalul flotant al Rai Way i-au scris lui Draghi următoarele: „Noi credem că Guvernul înțelege bine nevoia de a acționa în timp. și hotărârea de a rezolva situații care au rămas blocate, precum consolidarea turnurilor de emisie”.
Așa cum sa întâmplat deja în trecut, de îndată ce a primit vești despre semnarea prevederii, cota Rai Way a crescut să se apropie de pragul de 6 euro, considerat optim pentru operațiunile ulterioare care pot fi întreprinse cu multiple avantaje pentru toate părțile interesate. Dintre acestea, pe termen scurt, cea care are cea mai mare sensibilitate ar fi Mediaset, care are de câștigat dintr-o operațiune de acest gen într-un moment în care activitatea sa internațională este foarte dinamică (vezi posibila oferta de preluare a ProsiebenSat).
Calea Rai și stâlpul turnurilor: factorul industrial
În fine, există o problemă cu totul internă Rai și momentul dificil prin care trece la nivel economic. Întrebarea care se pune este simplă: Cât este de convenabilă pentru Rai o astfel de operațiune în acest moment? Cât de mult ar putea susține investițiile necesare pentru a face față unei piețe din ce în ce mai agresive și competitive? Răspunsul este complex: formal ar fi multă comoditate, deoarece consolidarea ar permite Viale Mazzini să strângă numerar, iar încasările (estimate aproximativ la peste 300 de milioane) ar fi folosite pentru a umple golurile din bugetele actuale și angajamentele viitoare. Operațiunea ar trebui însă plasată în următorul Plan Industrial, care, alături de noul Contract de Servicii, este încă un proiect de verificat și confirmat într-o perioadă de timp care nu va fi atât de scurtă.
De asemenea, trebuie amintit că orizontul cuferelor Serviciului Public nu arată foarte clar: publicitate a scăzut e taxa ar putea ieși din facturile de energie electrică, ceea ce ar determina o revenire la evaziune de ordinul a 100 de milioane de euro pe an. În ultimele zile, ministrul Giorgetti a fost audiat în Supravegherea Rai și, în acest sens, a fost clar: „Resursele care decurg din tranzacția de piață trebuie folosite în întregime pentru activitățile specifice serviciului public de radio și televiziune”. Nu va fi o întreprindere ușoară.
Ministrul a atins însă și cel mai expus nerv al acestui DPCM: controlul viitoarei companii unice a turnurilor. Politicienilor, surprinși de atâta promptitudine la apariția dispoziției (parcă ar fi fost neașteptat, când în schimb se vorbea despre el de luni de zile), Giorgetti le-a declarat categoric că Rai nu poate fi proprietarul turnurilor și, în același timp, să le folosească ca editor. Ministrul a lăsat apoi să se înțeleagă proiectul său: rețea și antene sub același acoperiș cu protecția unui subiect cu participare publică.
Concluzie: Decretul prim-ministrului pare în cea mai mare parte încă a fi descifrat în domeniul său de aplicare și în efectele pe care le va putea produce. Vremurile politicii și cele ale pieței nu sunt în general aceleași. Adevăratul mare joc al TLC-urilor din Italia nu pare să fi început încă: cel mult, așadar, ultima prevedere ar putea fi un pas către un obiectiv încă departe.
