A fost publicat în ultimele zile un document important sul tema Rai langaObservatorul de afaceri înfiinţată la Facultatea de Inginerie Civilă şi Industrială dinUniversitatea La Sapienza, coordonat de profesorul Riccardo Gallo, fost director general al Ministerului Bugetului și vicepreședinte al IRI. Este o meserie care se încadrează tocmai într-un moment foarte complex și delicat care afectează serviciul public de radio și televiziune și viitorul său apropiat.
Următorul contract de servicii Rai
În primul rând, dacă criza politică permite, dezbaterea/compararea asupra liniilor directoare ale următorul acord de servicii, care va intra în vigoare începând cu anul viitor și care va defini calea pe care Rai va trebui neapărat să o urmeze în aplicarea prevederilor Contractului de concesiune cu statul care va expira în 2027. Același Contract de servicii, în vigoare în prezent prevede și că Societatea trebuie să adopte a Plan industrial pe trei ani (impreuna cu una editoriala) cu care va trebui articulata in detaliu managementul operational si perimetrul ofertei editoriale definite la randul lor prin Contractul de Servicii insusi. Deci, așa cum ne-am ocupat anterior pe FIRSTonline, cele trei niveluri de intervenție pe Rai (Concesiunea Contractului de Servicii și Planul de Afaceri) sunt profund împletite pentru a converge în aceeași direcție: a oferi Companiei un cadru de referință de reglementare suficient de larg și de detaliat.
Actul de Adresă
Raportul amintește în mod corespunzător că Președinția Consiliului a anunțat la 18 mai actul de adresare pentru definirea orientărilor privind conținutul Contract de servicii 2023care acum va trebui să converge cu cele pe care AgCom le-a întocmit deja în martie trecut și care se așteaptă să fie aprobate definitiv până la sfârșitul lunii pentru a forma apoi „schița de lucru” pe care Rai și MISE vor scrie un proiect care va urma ulterior. trebuie să fie timbrat sub supravegherea Rai și ajungem la documentul final, care va fi aprobat în final de consiliul de administrație al Rai și de MISE. Așadar, este încă un drum lung și complicat, fie și doar din cauza acelui pasaj în Comisia de Supraveghere a Rai unde problema a fost adesea în centrul atenției parlamentarilor.
La revedere de la taxa din factura
documentul de laObservatorul de afaceri este de mare valoare si acuratete si este bogat insotita de o analiza atenta a managementului economic al Societatii care a condus-o intr-o stare de criza ingrijoratoare care afecteaza conturile curente dar si mai mult gasirea resurselor necesare investitiilor viitoare. Problema este întotdeauna aceeași: este dificil să ne imaginăm o cale de dezvoltare dacă nu există certitudini cu privire la resurse, așa cum a subliniat în repetate rânduri CEO-ul Rai, Carlo Fuortes. Raportul amintește apoi că dreptul european al concurenței va cere ca Taxa de licenta Rai nu mai poate fi încasat prin factura de energie electrică așa cum se întâmplă acum, ci într-un mod nou și diferit care nu a fost încă definit de Guvern și pe care deocamdată nimeni nu îl poate anticipa (o legătură cu taxa auto sau cu „utilizarea/proprietatea unei locuințe). De menționat și modelul „francez”, care prevede eliminarea taxei de licență.
Mai multe datorii sau chirie mai mare?
Pentru a aborda incertitudinile economice și provocările tehnologice privind viitorul Rai, raportul din introducere avansează două ipoteze pe cât de sugestive, pe atât de solicitante: prima constă în posibilitatea de „împrumuta mai mult”, după cum a scris prof. Gallo, în timp ce a doua pare a fi mult mai complexă: „Cea mai ușoară soluție este ca guvernul să decrete până la sfârșitul anului 2022 o creștere bruscă a chiriei”. Merită să insistăm asupra acestui aspect datorită relevanței sale sociale și politice.
Taxa Rai a fost adesea definită ca „impozitul cel mai urat de italieni”, atât de mult încât înainte de metoda lui de încasare a facturilor, nivelul de evaziune atinsese cote îngrijorătoare, estimate la aproximativ 30%. Acum, exact așa cum dezvăluie același raport despre schimbările profunde care au avut loc pe piața audiovizualului, cu privire la noile modalități de utilizare a produselor digitale, pare foarte greu de presupus că italienii pot accepta de bunăvoie o astfel de posibilitate. Aceleași partide care alcătuiesc majoritatea guvernului, în momente diferite și prin gura exponenților politici de autoritate, s-au pronunțat chiar pentru desființarea acestuia, fie pentru revizuirea sa. În timp ce vechiul încă rămâne nerezolvat eliberarea veniturilor suplimentare din taxa reținută de stat pentru alte utilizări decât atunci când Legea prevede alocarea taxei de licență Rai. Este, așadar, o chestiune de o deosebită delicatețe instituțională, care se încadrează chiar înainte de deschiderea următoarei campanii electorale, unde este de presupus că nimeni nu va fi dispus să propună alegătorilor lor o creștere a taxei mult urâte.
Prin urmare, împletirea Contractului de Servicii și a Planului Industrial evidențiază toată complexitatea acestuia unde se dezvăluie puținele opțiuni asupra cărora să se opereze care, în linii mari, pot fi rezumate astfel: cu aceleași resurse, reduceți sfera angajamentelor sau creșteți resursele pt. susține angajamentele care se preconizează a fi îndeplinite. În această a doua ipoteză, este vorba de abordarea a două perimetre foarte provocatoare: noi produse pentru noi platforme în care investițiile care trebuie găsite sunt foarte semnificative.
Miza rămasă în Rai Way
Raportul consacră apoi un capitol „întrebării supărate” despre vânzarea cotei reziduale a Rai Way încă în mâinile acționarului majoritar Rai. În acest sens, ministrul Giancarlo Giorgetti (Mise) a fost foarte clar: mai întâi a declarat în martie trecut că „problema, însă, este că dacă Rai scade de la 64% la 30% și nu se schimbă nimic, și face asta doar pentru a aduce acasă niște bani, plătiți datoriile și continuați să faceți mai mult, atunci nu trebuie să se întâmple asta”; apoi, recent în Supraveghere, a adăugat că „pentru a menține controlul public asupra structurii, și pentru a canaliza resursele către Rai, au fost deja experimentate formule de-a lungul istoriei cu intervenția subiecților care în orice caz au control public deși nu sunt publici. organisme, cum ar fi CdP". Jocul este complet deschis dar rezultatele nu par deloc evidente, având în vedere complexitatea crizei politice actuale. Contribuția Observatorului de Afaceri rămâne ca un document de analiză și reflecție de mare interes care trebuie luat în considerare în mod corespunzător.
