Imaginea actuală a producției italiene arată o țesătură productivă în căutarea unei transformări puternice pentru a fi pregătit pentru noi provocări într-un scenariu din ce în ce mai competitiv. Analizele datelor companiei arată cum selecția severă din ultimii ani și intensificarea recentă a operațiunilor de fuziuni și achiziții au redat o țesătură de producție mai slabă, dar și mai sănătoasă, cu conturi îmbunătățite în majoritatea sectoarelor.
În 2015, cifra de afaceri a continuat să crească pe scară largă și fără smucituri semnificative pentru companiile de toate clasele de mărime (dispersia rezultatelor în ceea ce privește creșterea a rămas la niveluri sub nivelul de dinainte de criză).
În aproape toate grupările pe sector și dimensiune, capacitatea de a genera resurse financiare s-a îmbunătățit, iar ponderea companiilor cu fluxuri de numerar negative a scăzut, adică operatori care ar putea fi mai expuși riscului de insolvență în viitor.
În ceea ce privește profitabilitatea, contextul general favorabil în ceea ce privește creșterea și marjele (pentru aceasta din urmă redresare favorizată de presiunea limitată asupra costurilor inputurilor) a permis continuarea tendinței de îmbunătățire a ROI (Return on Investment). Pe acest front, însă, dispersia rezultatelor a continuat să crească în toate clasele de mărime (confirmând o tendință care a început din 2011), dovadă a faptului că refacerea țesăturii de producție nu a fost încă finalizată.
În acest cadru de transformare virtuoasă rămâne însă un punct slab crucial: în ciuda îmbunătățirii financiare generalizate, incertitudinile privind viitorul - în ceea ce privește perspectivele cererii, dar și traiectorii tehnologice strategice, un element într-o evoluție din ce în ce mai rapidă - au păstrat investitia in afaceri. În 2015, s-a observat o creștere limitată a investițiilor, și numai pentru întreprinderile mijlocii, față de o stabilitate substanțială - pe nivelurile scăzute din ultimii ani - pentru celelalte clase de mărime.
Procesul în curs de îmbunătățire a conturilor riscă însă să fie întrerupt de încetinirea cifrei de afaceri observată în 2016. O contribuție mai mică a cererii interne (în încetinire din primăvară, în fața unui climat de incertitudine crescândă), dar, mai ales, o tendința exporturilor revizuită în scădere cu aproape 2 puncte procentuale față de prognoza pentru luna mai (în ciuda stabilității cotelor de piață italiene în prima parte a anului și a așteptărilor unei îmbunătățiri a comerțului internațional în a doua jumătate) au condus la o revizuire descendentă de prognoze pentru întregul an.
În 2016, creșterea cifrei de afaceri a industriei manufacturiere italiene se va opri la 1,2% (la prețuri constante), cu 7 miliarde de euro mai puțin decât se prevedea în Raportul ASI din mai.
În perioada de doi ani 2017-18, cererea internă va susține în continuare o accelerare modestă a activității de producție, estimată la o rată medie anuală de 1,5% (la prețuri constante), datorită unei contribuții nete substanțial nule din partea canalului extern. Creșterea așteptată a cererii interne va fi, de fapt, mai susținută în acele sectoare în care baza de producție italiană se luptă de ani de zile să satisfacă piața, din cauza unui mix de cauze, de la erodarea țesăturii de producție, la lipsa competitivităţii în comparaţie cu oferta producătorilor străini. Se va confirma așadar elasticitatea ridicată a importurilor la dinamica pieței naționale, ceea ce va duce la menținerea echilibrului cu țările străine la nivelul anului 2016, în jur de 80 de miliarde de euro.
Pentru ca perspectivele de succes ale producției italiene să se îmbunătățească semnificativ, în comparație cu un scenariu care nu este foarte dinamic, este necesar ca companiile să inverseze cursul investițiilor. Dovada faptului că (puține) sectoare care au început să investească din nou anul trecut – Auto, Electronică, Electrotehnică, Mobilier – au fost rambursate printr-o îmbunătățire a rezultatelor este un stimulent în această direcție.
În 2015, multe companii nu au investit, deși dispuneau de resurse. Cu toate acestea, acumularea de lichidități și active financiare care pot fi cesionate rapid indică faptul că, dacă (cel puțin o parte) din incertitudinile care cântăresc scenariul ar fi reduse, companiile înseși ar avea mijloacele pentru a face acest lucru, chiar și pe termen scurt.
