Lucrările desfășurate de Banca Italiei analizează efectul progresului tehnologic asupra deciziilor de părăsire a pieței muncii înainte de împlinirea vârstei de pensionare. Progresul tehnologic afectează fenomenul pensionării anticipate în două moduri opuse: pe de o parte crește salariile reale prin producerea unui stimulent pentru amânarea pensionării anticipate („efectul salariului”); pe de altă parte, cu cât dezvoltarea tehnologică induce mai mult o erodare rapidă a capitalului uman, cu atât mai mult are ca rezultat o recurgere ridicată la pensionarea anticipată („efectul de eroziune”). Prin rezultatele unor sondaje a fost examinat efectul progresului tehnologic asupra pensionărilor anticipate, remarcându-se că atunci când schimbarea tehnologică este mică, domină efectul eroziunii, în timp ce atunci când este mare, domină efectul salarial.
În lucrare a fost elaborat un model care permite analizarea modului în care efectul dezvoltării tehnologice asupra probabilității de ieșire de pe piața muncii este afectat de intensitatea acesteia și de costurile de recalificare a competențelor lucrătorilor. Modelul este folosit pentru a evalua relevanța celor două mecanisme în diverse sectoare industriale din Statele Unite.
Principalele constatări sunt următoarele: în sectoarele supuse unor schimbări tehnologice puternice, efectul salarial este dominant, deoarece oportunitatea creată de salariile mai mari îi împing pe lucrători să se recalifice. În sectoarele supuse progresului tehnologic mai lent, lucrătorii nu au în schimb niciun stimulent să contracareze învechirea cunoștințelor lor profesionale și, prin urmare, tind să părăsească piața muncii cu o probabilitate mai mare. Aceste dovezi sunt compatibile cu existența unor procese de formare la locul de muncă și de învățare pe tot parcursul vieții, care fac ca costul recalificării să fie relativ mai mic în cazul adaptării la schimbări tehnologice mai marcante.
Studiul sugerează, așadar, că eficacitatea eventualelor intervenții legislative care vizează limitarea abandonului voluntar de pe piața muncii de către categorii de populație apropiate de vârsta de pensionare depinde, printre altele, de competențele profesionale necesare pentru a rămâne în sectorul de specializare și de viteza progresului tehnologic. O creștere a vârstei legale de pensionare prelungește intervalul de timp în care orice recalificare ar produce efecte pozitive asupra câștigurilor. Pentru un anumit nivel de capital uman individual, așadar, această intervenție crește probabilitatea ca muncitorul să decidă să-și actualizeze competențele, amânând ieșirea voluntară de pe piața muncii.
