Tehnic se numește procedura de încălcare a dreptului comunitar pentru deficit excesiv, dar în realitate problema de bază este datoria publică. Italia nu a respectat regulile europene care prevăd o reducere anuală (cu o douăzecime) a datoriei pentru a se apropia de obiectivul spre care trebuie să se străduiască toate statele membre, adică să aibă o datorie publică sub 60% din PIB. Nerespectarea acestui dictat presupune consecințe grave care nu se traduc doar în propunerea și eventuala aplicare a unei proceduri de încălcare a dreptului comunitar, dar au repercusiuni corelate chiar mai grele decât „pedeapsa” aplicată de UE în sine. De la pierderea încrederii investitorilor în țara noastră la posibila creștere a impozitelor, trecând prin creșterea randamentelor la obligațiunile de stat și stingerea cheltuielilor cu dobânzile.
DATORIA PUBLICA: SITUAȚIA DIN ITALIA
După cum sa menționat, statele membre trebuie să își reducă datoria publică în fiecare an. Ce a făcut Italia? În 2018, datoria noastră a fost de 132,2% din PIB. Un nivel foarte ridicat care arată clar gravitatea situației, dar care devine și mai îngrijorător dacă ținem cont de faptul că față de anul precedent procentul chiar a crescut (în 2017 eram la 131,4%) și că se așteaptă o creștere reală în următorii câțiva ani: conform estimărilor Comisiei UE, vom ajunge la 133,7% în 2019 și chiar la 135,2% în 2020. Vorbind în termeni pe cap de locuitor, parcă fiecare cetățean italian s-ar fi născut cu o datorie personală de 38.400 de euro. Finanțarea lui costă o mie de euro pe an pentru fiecare locuitor.
Problema, însă, nu este doar aceasta. Creșterea datoriei publice este însoțită de încetinirea creșterii și incapacitatea de a reduce deficitul structurale, în ciuda promisiunii guvernului italian de a o reduce cu 0,3%. În realitate, Italia a făcut exact invers: din 2015 până astăzi și-a crescut mereu deficitul: anul acesta ar trebui să ajungem la 2,4%, în timp ce continuând în acest ritm în 2020 vom ajunge la 3,6%.
PROCEDURA DE ÎNCĂLCARE: IATA DE CE
Datele sunt acestea. De asemenea, trebuie subliniat că în noiembrie anul trecut, Comisia Europeană, respingând Manevra Italiei, aprinsese deja lumina asupra datoriei noastre excesive, hotărând totuși o lună mai târziu să ne grațieze și să nu propună o procedură de infringement, dat fiind că Guvernul s-a angajat să reducă deficitul și datoria. Cifrele spun însă exact contrariul și estimările sunt din ce în ce mai alarmante, chiar și având în vedere numeroasele cifre promisiunile făcute de guvernul italian în anul viitor, în special cele referitoare la impozitul unic foarte scump al lui Matteo Salvini și la „reducerea fiscală decisivă” a lui Luigi Di Maio.
Situația economică mai slabă, potrivit Bruxelles-ului, „explicează doar parțial decalajul mare” în conformitate cu regula și „reversul” unor reforme pro-creștere din trecut, cum ar fi cea a pensiilor, și deficitul estimat să depășească 3% în 2020, reprezintă „factori agravanți”, precizează Comisia.
Trebuie menționat că până în prezent, Uniunea Europeană nu a aplicat niciodată o procedură de încălcare a deficitului excesiv împotriva niciunui stat membru cauzate de încălcarea criteriului datoriei. În cazul în care propunerea Comisiei este aprobată de Ecofin, Italia ar obține, prin urmare, un record de care ar trebui să fie puțin mândră.
PROCEDURA DE ÎNCĂLCARE: CONSECINȚELE
Consecințele practice ale acestei proceduri de încălcare a dreptului comunitar ar putea fi multiple. Dacă guvernul nu reușește să corecteze cursul înainte de 9 iulie, Italia va deveni una cu drepturi depline un „ceas special” și va fi supus unei monitorizări îmbunătățite o dată la trei/șase luni prin care Bruxelles va verifica dacă țara noastră implementează măsuri severe de inversare a tendinței de creștere a datoriei și deficitului. Cererile Bruxelles-ului ar putea avea ca rezultat una manevră corectivă de 3-4 miliarde să fie luate imediat, iar alte măsuri corective să fie implementate conform unui calendar precis stabilit de Bruxelles.
În cazul în care Italia nu face ceea ce este cerut, o a doua invitație de a adopta un nou plan de rambursare ar sosi de la Bruxelles. Dacă Italia va spune din nou „Nu”, la cererea Comisiei, Ecofin ar putea întreba țara noastră un depozit într-un cont purtător de dobândă pentru o sumă cuprinsă între 4 și 9 miliarde de euro, cifre care în termeni procentuali corespund la 0,2 și 0,5% din PIB. În acest caz, Italia ar avea la dispoziție 3-6 luni pentru a adopta măsurile necesare. Nu numai. Tratatele europene prevăd că, în situații extreme, Banca Europeană de Investiții (BEI) poate isi reconsidera politica investitionala fata de tara sanctionata, inchizand robinetele. O decizie foarte grea, în condițiile în care Italia se află pe locul doi (dar și pe primul loc în funcție de an) în clasamentul beneficiarilor operațiunilor BEI.
Acestea sunt consecințele directe. Altfel, dar poate mai grele, cele indirecte. Investitorii vor avea din ce în ce mai puțină încredere în țara noastră. Mulți se vor gândi „cui îi pasă”. În realitate, nu este atât de simplu, având în vedere că tocmai de pe piețe Italia cere să împrumute bani pentru a implementa aceste măsuri. Dacă neîncrederea crește, nu numai că Italia va avea mai puțini bani pentru a face ceea ce trebuie, dar va trebui plătiți și dobândă mult mai mare asupra celor pe care le primește cu împrumut, reducând în același timp investițiile în toate celelalte sectoare (social, muncii etc.) care ar putea crea dezvoltare.
Un exemplu practic poate fi dat de ceea ce se întâmplă deja cu obligațiunile de stat italiene astăzi, cu randamente ale obligațiunilor pe cinci ani care le-au depășit chiar pe cele ale Greciei în urmă cu câteva zile, iar spread-ul continuă să crească.
PROCEDURA DE ÎNCĂLCARE: ORARUL
Deocamdată, Comisia a propus doar lansarea unei proceduri de încălcare a dreptului comunitar, dar decizia finală va reveni Ecofin. În acest moment, mingea va trece în mâinile Comitetului Economic și Financiar format din șerpașii statelor membre, care va fi chemat să se pronunțe în această privință. Pe 13 iunie va veni rândul Eurogrupului care va transmite apoi totul către Ecofin, programat pentru 9 iulie. Ultimul cuvânt va avea miniștrii economiei și finanțelor. Aceștia vor putea decide deschiderea oficială a procedurii de infringement, amânarea acesteia pentru a permite Italiei să adapteze măsurile necesare sau suspendarea acesteia în cazul în care guvernul italian își ia angajamente suplimentare pentru reducerea parametrilor economici îngrijoratori ai țării.
