Salvați pe Gaddafi, contraatac împotriva DSK și asistență câștigătoare pentru alegătorii lui Marine Le Pen. Incepe asa revenirea lui Nicolas Sarkozy cu o săptămână înainte de scrutinul alegerilor prezidențiale din Franța ceea ce îl va vedea împotriva candidatului socialist François Hollande, acesta din urmă favorizat mereu de previziuni.
Potrivit celui mai recent sondaj Ipsos pentru France Télévisions, Radio France și Le Monde, totuși, președintele în funcție avea să-i respire pe gâtul liderului de stânga, pe care toată lumea din Franța îl vede acum drept următorul chiriaș al Elyséeului: diferența dintre cei doi, care în urmă cu câteva săptămâni ajunsese la zece puncte procentuale, acum se micșorează ușor și vede Hollande este încă în frunte, dar cu 53% din intențiile de vot, față de 47% pentru Sarkozy.
Plumb încă bun, dar ceva pe care liderul UMP îl roade. Și așa cum era de așteptat, jocul se joacă în jurul recuperării voturilor Frontului Național Marine Le Pen, ai cărei alegători de fapt, conform aceluiași sondaj Ipsos, se îndreaptă cu 54% către Sarkozy și doar 14% către Hollande (în timp ce 32% sunt încă indeciși). Nu numai atât: Sarkozy a recuperat chiar 3% din voturile candidatului de extremă stânga Mélenchon, ai cărui alegători „doar” 80% au declarat deja că cu siguranță îl vor vota pe contestatorul socialist, considerat de unii nu suficient de mutat la stânga.
Ce au în comun Le Pen și Mélenchon, chiar dacă la antipozi? Antieuropeanismul. Acesta este motivul pentru care Sarko, după ce a returnat expeditorului acuzațiile de conspirație ale lui Dominique Strauss-Kahn (de care s-a distanțat și Hollande) într-un presupus interviu – ulterior negat – acordat The Guardian, și a anunțat un proces împotriva site-ului Mediapart care acuza el că l-a pus pe dictatorul libian Gaddafi să finanțeze campania electorală din 2007, și-a dedicat apoi toate energiile în super-întâlnirea de duminică de la Toulouse temei națiunii și a „frontierelor”.
Cu o serie de sloganuri cu efect deloc rău: „Mesajul primului tur este că francezii nu vor ca țara lor să fie diluată de globalizare și nu vom permite acest lucru”, sau din nou: „Europa a slăbit națiunea” , „Țările câștigătoare de astăzi sunt cele care cred în spiritul național”. O întoarcere decisivă la dreapta, pentru a aduna nemulțumirile profunde ale Franței față de Bruxelles, Berlin și Frankfurt și pentru a-i stârni mândria pe tema „frontierelor”, cuvântul cheie al acestei faze electorale, relatată între virgule în presa transalpină în timp ce se referă atât la protecționismul economic invocat în mod repetat de Sarko, cât și la problema imigrației, care a călărit și recent cu mare succes.
O mână întinsă către Frontul Național, așadar, dar nu prea mult. De altfel, fostul președinte cu experiență a făcut o mică contracarare: „Dragostea pentru țara cuiva nu trebuie confundată cu ura față de ceilalți, care este în schimb un sentiment detestabil”. Sarkozy, de fapt, nu uită că pe lângă cei 18% din Le Pen există și pachetul de vot al centristului Bayrou (9% în primul tur), ai cărui alegători de fapt, conform unui sondaj OpinionWay-Fiducial, 60% consideră rândul președintelui în funcție „prea la dreapta”, în timp ce 56% consideră că linia lui Hollande este „adecvată”, acuzat doar de 34% dintre centriști că sunt „prea stângi”. După Toulouse însă, operațiunea Le Pen se concretizează între timp: 64% dintre alegătorii săi consideră campania lui Sarkozy „pozitivă”.
Cu șase zile înainte de vot, cursa pentru Elysée, definită recent de Economist ca „Cel mai frivol din Europa de Vest”, este încă departe de a fi închis.
