Nici măcar nu a ajuns la vot, dar ține mereu tribunalul. Marine Le Pen, în vârstă de 43 de ani, fiica lui Jean-Marie care a făcut deja în repetate rânduri Franța să discute (și să tremure), le fură literalmente spectacolul celor doi „finaliști” ai alegerilor prezidențiale din Franța, socialistul François Hollande (conducere în primul tur și în sondaje pentru al doilea) și președintele în funcție Nicolas Sarkozy.
Conform logicii, tocmai către acesta din urmă ar trebui să convergă cele 17,9% din voturi strânse de Frontul Național (un record pentru partid, chiar mai bun decât Papa în 2002). Dar logica este deseori dezmințită. Le Pen are în stăpânire votul unuia din cinci francezi și acest lucru, pe lângă faptul că îi atrage pe cei doi candidați – care prin captarea măcar o parte din acel consens ar putea schimba în mod decisiv balanța – îngrijorează și pe cineva din afara Franței. Ca piețele, care reacționează foarte rău la această situație, sau, dând nume și prenume, aceea Angela Merkel care s-a declarat „preocupată de această deriva extremistă” și și-a confirmat public sprijinul deplin pentru Sarkozy, însoțitorul multor bătălii europene.
În schimb, a luat deseori atitudine împotriva Cancelarului François Hollande că, deși într-un mod mai moderat și mai constructiv decât Frontul Național sau extrema stângă a lui Mélenchon, preia o parte din acel antieuropeanism care se târăște printre populația franceză. El este, surprinzător, cel care beneficiază de pachetul de voturi al lui Le Pen? Că naționaliștii francezi preferă să-l răsplătească decât să-i dea votul lui Sarko, care a fost întotdeauna prieten cu Germania și Europa?
Le Figaro, pentru a încerca să vadă clar, a lansat un sondaj în rândul cititorilor săi (notoriu dreptaci): doar 62,5% dintre aceștia au spus că liderul Frontului Național ar trebui să lanseze un apel pentru a vota președintele în funcție în turul doi.. 37,5% cred în schimb că nu: probabil, pentru că ei înșiși nu l-ar vota pe Sarko. Cu toate acestea, rămâne îndoiala dacă acel electorat – atât de decisiv – va merge până acolo încât să voteze pentru stânga.
În orice caz, Le Pen stă deocamdată: a spus deja asta nu va da indicații de vot înainte de 3 mai, cu trei zile înainte de tur. Și este încă foarte probabil să recomande abținerea sau votul în alb. Între timp, în timp ce Sarkozy este singur (deși încrezător: „Ne jucăm, avem șanse mari”, a spus el), rivalul său Hollande, în ciuda avantajului oarecum dezamăgitor față de previziunile din ajun, poate conta deja pe un ajutor de încredere. La fel ca cele ale lui Jean-Luc Mélenchon și Eva Joly, care împreună reprezintă 13%. Rămâne apoi enigma Bayrou, curtată în toate privințele de anturajul ultimului chiriaș al Elysée-ului. (Alain Juppè a mai spus: „Ar fi un prim-ministru perfect”) și al cărui electorat este greu de poziționat, așa cum se întâmplă adesea cu candidații centriști. După ce s-a luptat cu Sarkozy timp de cinci ani și l-a lăudat public pe liderul socialist, Bayrou nu mai pare atât de convins. Și el va dizolva rezerva abia pe 3 mai: 9% dintre alegătorii din primul tur sunt la bătaie, nu tocmai câțiva.
între timp TNS-Sofres a efectuat o cercetare sociologică interesantă la votul de duminică trecută. Studiul arată, după cum sa subliniat deja de unele sondaje, că Hollande a făcut incursiuni mai ales în clasa de mijloc și în rândul tinerilor sub 35 de ani, unde a obținut 25% din preferințe față de 21% din Sarkozy și încă o dată 20% din Le Pen. Cu toate acestea, președintele în funcție este favoritul celor peste 65 de ani, care l-au votat 43% (doar 23% pentru Hollande și 11% pentru extrema dreaptă), și s-a confirmat drept un mare „seducător”: conform TNS-Sofres aproape una din trei femei (32% ) l-a ales, împotriva a 28% din candidatul de stânga. Cu toate acestea, el câștigă 29%-23% în rândul electoratului masculin, unde și Le Pen și Mélenchon s-au descurcat mai bine.
În ceea ce privește clasele sociale, tabloul este destul de clar: liderul UMP reprezintă cele mai mari venituri și categorii profesionale (în special antreprenori și liber profesioniști), care îl aleg la 32%, Hollande are cel mai transversal electorat cu cel mai bun rezultat. printre clasele de mijloc, în timp ce Le Pen cucerește un alegător din trei dintre clasele „sărace” și 50% dintre cetățenii fără diplomă. Observați cum a făcut fiica artei atunci descoperire în clasa muncitoare, care a preferat-o pe ea (29%) candidatului de extremă stânga Mélenchon, care cu 12% a făcut chiar mai rău decât Sarkozy (18%).
În cele din urmă, capitala a devenit clar roșie: Parisul, guvernat de primarul de stânga Bertrand Delanoe, și aproape tot hinterlandul său s-au adunat în jurul lui François Hollande (consens între 34 și 38%), respingându-l pe Sarkozy și neavând nici măcar în considerare Le Pen ( 6%). Numai în Ile-de-France, liderul socialist a strâns aproape un milion de voturi, comparativ cu cei 800 ai lui Sarko. Dar Franța adâncă, după cum știm, locuiește în mediul rural, unde cel mai înalt consens pentru Le Pen pândește printre păduri și poteci. Parisul merită o masă, dar mai întâi trebuie să ajungi acolo.
