Auzim adesea asta în Italia presedintele Republicii are un rol esențial reprezentativ, dar nu este chiar așa. Chiar dacă cetățenii aud despre Colle doar (sau aproape) cu ocazia ceremonialelor, în realitate Constituția îl atribuie șefului statului. o listă destul de lungă de puteri și funcții.
LEGI
Sigur, președintele Republicii este garant al Cartei fundamentale e primul reprezentant al statului, dar nu are doar instrumente formale pentru a îndeplini aceste roluri. În primul rând, este treaba lui promulgă legile adoptate de Parlament, asupra căruia poate exercita așa-numitul „veto de suspendare”: dacă, de exemplu, consideră că textul conține dispoziții de constituționalitate îndoielnică, șeful statului trimite măsura înapoi Camerelor pentru examinare ulterioară (așa a spus Ciampi). făcut cu legea Gasparri în 2003, unul dintre cele mai cunoscute cazuri). Dacă parlamentarii reaprobă legea – chiar și fără modificări – președintele este obligat să dea undă verde. El nu este însă niciodată responsabil politic pentru actele promulgate, care din acest motiv sunt contrasemnate de miniștrii propuși și, dacă măsura are putere de lege, și de prim-ministru.
Mai mult, șeful statului autorizează prezentarea în Parlament a decretelor guvernamentale și s-a întâmplat să intervină cu o acțiune de „suasiune morală” pentru a convinge executivul să le corecteze.
SALE, ALEGERI, REFERENDUM
Presedintele are atunci puterea convoca și, mai presus de toate, de dizolva camerele (la sfarsitul legislaturii sau cand nu pot exprima o majoritate guvernamentala). A doua prerogativă, însă, nu poate fi exercitată pe parcursul „semestrului alb”, adică în ultimele șase luni ale mandatului Colle (cu excepția cazului în care acestea coincid, total sau parțial, cu ultimul semestru de legislatură). Alegătorii au stabilit această limită pentru a împiedica președintele, în speranța realesului, să încerce să obțină un Parlament mai favorabil prin alegeri generale anticipate.
De fapt, corolarul puterii de a dizolva Camerele este acela al convoca alegeri, care la rândul său se asociază cu cea de organiza referendumuri.
PROGRAMĂRI
După aceea, sunt puterile de numire.
Șeful statului încredințează prim-ministrului in pectore și apoi sarcina formării guvernului numește întregul executiv. De asemenea, este treaba lui să numească cinci din cei 15 membri care alcătuiesc Curtea Constituțională.
În plus, președintele poate numi biroul de Senator pe viață cetățenilor care au „ilustrat țara pentru merite deosebite în domeniile social, științific, artistic și literar”, se arată în articolul 59 din Constituţie. Dar și în acest caz există o limită: senatorii în funcție pe viață nu pot fi mai mult de cinci (excluzând din numărătoare foștii președinți ai Republicii, care, odată încheiat mandatul, își asumă aceeași funcție). Sergio Mattarella nominalizat un singur senator pe viață, Liliana Segre, în timp ce Giorgio Napolitano ajunsese la maximul de cinci: Mario Monti, Renzo Piano, Carlo Rubbia, Elena Cattaneo și Claudio Abbado.
ALTE ROLURI ȘI PUTERI
Șeful statului atunci comanda Forţelor Armatedeclară el starea de razboi (care trebuie mai întâi aprobat de Camere) și prezidează Consiliul Suprem de Apărare, la fel de bine ca Consiliul Superior al Magistraturii, organul autonom al magistraților.
În fine, prerogativele președintelui includ și alte atribuții: de a ratifica i tratate internationale (în majoritatea cazurilor cu autorizarea Parlamentului); dizolvarea consiliilor regionale și înlătura președinții juntelor; conferi onoruri; acorda grațiere și comuta pedepsele a celui condamnat definitiv.
