Acea sentință a căzut cu o subestimare britanică acum șapte luni, la conferința de presă de la sfârșitul anului („viitorul meu este doar ca bunic”) nu i-a adus prea mult noroc. Mario Draghi, care, în acel moment, nu a ascuns mai mult de câteva ambiții de a urca la Quirinale în locul lui Mattarella. Într-un an și jumătate la Palazzo Chigi, Draghi a înțeles (pe cheltuiala lui) că politica italiană este ceva foarte diferit de întâlnirile înfundate ale Băncii Mondiale sau ale aceleiași BCE. Loialitatea față de acordurile încheiate, angajamentele și alianțele nu sunt axiome de neatins sculptate în piatră, ci comportamente în schimbare supuse verificărilor necesare.
Constatând până acum că până și bancherii centrali „au o inimă care bate”, există cei care se întreabă acum de viitorul lui Mario Draghi pentru posibile misiuni în Italia și mai ales în străinătate. Cu toate acestea, trebuie amintit că premierul care iese va avea 76 de ani viitorul 3 septembrie. Vârsta care, prin ea însăși, reprezintă o limitare pentru multe posturi. Excluzând unul dintre „coborârea lui pe câmp” așa (foarte regretabil) a lui Mario Monti după președinția Consiliului, însă, i s-ar putea deschide o candidatura internațională pentru Draghi.
Secretariatul NATO va fi decis în septembrie 2023
Nu este nimic nou la care Italia ar putea aspira să obțină slujba secretar general al NATO după două mandate la candidați din Nord (danezul Rasmussen și norvegianul Stoltenberg). La recentul summit NATO de la Madrid, Jens Stoltenberg a obținut o prelungire a misiunii sale cu încă un an, care va expira la 1 septembrie 2023 pentru a face față crizei ucrainene. Firește, va reveni următorului guvern care va ieși din alegeri să numească posibilul candidat italian care să fie prezentat mai întâi aliaților europeni și apoi tuturor celorlalte state membre ale Alianței, începând cu Statele Unite. Și în orice caz, un loc care va deveni disponibil peste mai bine de un an și în acel moment multe lucruri s-ar putea schimba în Italia și în străinătate.
Pentru Comisia UE Draghi candidat pentru PPE sau socialiști
O altă ipoteză care a fost discutată se referă la candidatura lui Draghi la președinția Comisiei Europene în locul germanei Ursula von der Leyen care va expira la 31 octombrie 2024. O ipoteză care nu ține seama în mod corespunzător de necesitatea ca succesorul lui von der Leyen să fie incardinat într-una dintre familiile politice europene chiar dacă nu se dorește urmați (cum sa întâmplat pentru actualul președinte) regula „spitzenkandidaten” (adică principalii candidați ai formațiunilor politice).
Macron singur fără umărul lui Draghi
Însă sfârșitul guvernului Draghi ridică și întrebări mai imediate despre credibilitatea internațională a Italiei, despre posibilitatea de a contribui la nivel european și atlantic pentru a face față marilor provocări ale pandemiei, crizei economice și instabilității regionale din cauza războiului în curs din Ucraina. La nivel european, președintele francez Emmanuel Macron se va regăsi, fără sprijinul lui Mario Draghi, pe parcursul semestrului de președinție europeană a Cehiei să ghideze procesul de consolidare a instituțiilor europene atunci când acestea sunt chemate să testeze aderarea Ucrainei la UE și să ia măsuri menite să garanteze securitatea energetică pusă în pericol de deciziile Moscovei. Și fără umărul lui Draghi de a face legătura transatlantică cu Washingtonul mai puternică și mai coerentă.
Italia ar putea suferi multe decizii ale UE în materie de energie și economie
Desigur, Franța va continua să colaboreze la multe dosare cu Germania lui Olaf Scholz. Vagonul frontal franco-german rămâne încă o ancoră solidă a construcției europene, dar Scholz nu este Merkel și guvernul ei rămâne prea condiționat de prezența Verzilor. O Italia prea retrasă în treburile sale interne ar putea între timp suferă decizii care nu sunt împărtășite de Bruxelles în sectorul energetic și economic care de acum până la sfârşitul anului va reprezenta laitmotivul acţiunii executivului comunitar.
O reuniune extraordinară a miniștrilor energiei va avea loc la Bruxelles, marți, 26 iulie, pentru a discuta despre securitatea aprovizionării cu energie și măsurile care trebuie luate în vederea iernii viitoare. Pachetul Comisiei lansat la 20 iulie este în curs de examinare. Conform planului, țările UE ar putea reduce cererea de gaze cu 15% între 2022 august 31 și 2023 martie 27. Noul regulament (cu privire la care, totuși, nu există încă un acord între cele XNUMX) ar oferi și Bruxellesului posibilitatea de a declara , după consultare cu statele membre, un fel de stare de urgență pentru securitatea energetică. Ar trebui activate măsuri care să vadă utilizarea stocurilor prezente. Dintre țările UE, Italia este cea care are cele mai mari stocuri de gaze, dar, în acel moment, va trebui să le împartă cu celelalte țări din UE.
O agendă foarte înțeleasă de acum până la sfârșitul toamnei pentru UE
Agenda diferitelor reuniuni ministeriale de la Bruxelles și din Republica Cehă este foarte intensă: pe 29 și 30 august va avea loc o reuniune informală a miniștrilor apărării din UE; pe 31 august va avea loc întâlnirea informală a miniștrilor de externe; miniștrii sănătății se vor întâlni pe 6 și 7 septembrie, în timp ce ședința informală a miniștrilor de finanțe este programată pentru 9 și 10 septembrie. Consiliul Afaceri Generale este programat pentru 20 septembrie, Eurogrupul pentru 3 octombrie și Ecofin pentru 4 octombrie. Consiliul European de redresare din toamnă este deja stabilit pentru 6 și 7 octombrie.
G20 la Bali în noiembrie: cine va reprezenta Italia?
Întâlnirile miniștrilor vor avea loc în continuare în contextul G7 prezidat de Germania după summitul șefilor de stat și de guvern desfășurat la sfârșitul lunii iunie la Schloss Elmau din Bavaria. Dar întrebarea pe buzele tuturor este acum una singură: va fi și cine va fi premierul italian care va participa la summit G20 în Bali, Indonezia viitoarele 16 și 17 noiembrie?
