Taxa de plastic, care s-a născut odată cu noua manevra bugetara, sosește abia mâine în Parlamentul dar deja face Guvernul să tremure si mai mult Pd-ul Emilia Romagna. Face guvernul să tremure pentru că Italia Viva a lui Matteo Renzi promite camerelor scântei să o desființeze sau măcar să o corecteze și face să tremure Partidul Democrat și Giunta Bonaccini în Emilia și Romagna pentru că sindicatelor și afacerilor nu le place și tocmai în acea regiune, care merge la alegeri în ianuarie, există raionul ambalajelor care vede taxa pe plastic ca pe fumul și oglinzile. „Cu taxa pe plastic – protestează industriașii – distrug un sector de 5 miliarde”.
Dar este pur și simplu imposibil de argumentat o descoperire ecologică fără plastic reconcilierea acestuia cu drepturile întreprinderilor, lucrătorilor și consumatorilor? Aceasta este provocarea politică care așteaptă Parlamentul și care poate provoca fibrilații în Guvern și în majoritate dacă, în loc de a efectua o examinare a fondului măsurii, se optează pentru cruciadele ideologice obișnuite.
Dar ce este taxa pe plastic? Este o taxă nouă, asupra căreia însuși ministrul Economiei Roberto Gualtieri și-a exprimat nedumerirea, dar pe care au impus-o cei de cinci stele, care prevede taxa de un euro pe kilogram pentru toate produsele de unică folosință care conțin plastic (de la sticle la tăvi, de la pungi la recipiente tetrapak, de la folii la etichete) cu excepția seringilor și care din aprilie 2020 vor trebui plătite trimestrial de către toate companiile care produc mărfuri care conțin plastic sau care îl importă. De aceea companiile se opun, dar de aceea nici sindicatelor nu le place, care se tem de repercusiuni negative asupra locurilor de muncă și asupra prețurilor produselor plătite de consumatori. Se estimează că taxa pe plastic, conform celor susținute de Federconsumatori, ar putea costa fiecare cetățean 180 de euro pe an.
Matteo Renzi, deși fără nicio intenție de a dărâma guvernul, conduce bătălia parlamentară împotriva actualei taxe pe plastic. „Este o lovitură pentru clasa de mijloc”, a argumentat liderul Italiei Viva sul Messaggero, care a promis modificări ale legii în cauză în manevra bugetară.
Dar temerile lui Renzi sunt și ale lui Guvernatorul Emilia Romagna, Stefano Bonaccini al Pd, care se pregătește să conducă o luptă campată pentru a apăra Regiunea Roșie de asaltul Ligii în viitoarele alegeri din ianuarie, care ar putea decide însuși soarta guvernului Conte. „Împărtășim planul nostru regional fără plastic – explică Bonaccini – cu companiile din sector, studiind mecanisme de compensare și stimulente care să nu deterioreze sectorul, pentru o schimbare ecologică absolut necesară dar care nu trebuie să afecteze companiile și munca”.
Bonaccini, căruia Renzi i-a garantat deja sprijinul la următoarele alegeri regionale, este diplomatic chiar dacă furios, dar în Partidul Democrat Emilia-Romagna nu-și ascund teama de efectele dezastruoase electoral pe care le poate avea taxa pe plastic în ianuarie. vot: „Cu impozitul acela pierzi aici” directori și militanți ai Partidului Democrat Emilia-Romagna spun fără prea multe cuvinte. Deocamdată, secretarul Partidului Democrat Nicola Zingaretti tace
Dar nu va fi ușor să-i convingi pe toți să fie de acord, pentru că o mare parte a Partidului Democrat - condus de secretarul adjunct Andrea Orlando, care are șanse mari să devină campioana cauzelor pierdute -, Verzii și Leul sunt clar în favoarea Taxei Plasticului. Parlamentul va decide dar scântei vor zbura în zilele următoare, cu excepția cazului în care, după cum se pare, va predomina pragmatismul sănătos al ministrului Economiei Gualtieri, care nu exclude să amâne cu un an taxa pe plastic, compensând veniturile cu măsuri alternative și care a făcut deja a primit aplauzele lui Matteo Renzi
