Va fi și un tânăr lider, un nepoliticos talentat si orice altceva ce se poate spune urat despre el (scriitorului nu i-a lipsit niciodata nimic in exercitarea dreptului de a-l critica pe premier), dar si de aceasta data – in chestiunea pensiilor – Matteo Renzi a aratat ca are o treapta mai mare decat ea. rivali și oponenți, care, chiar și după anunțarea decretului-lege, continuă să latre la lună, de parcă ar fi nu numai posibil, ci și rezonabil să ramburseze toți pensionarii (proprietari de prestații la momentul respectiv mai mare de trei ori suma a minimului) tăierea egalizării automate în 2012 şi 2013 cu tragerea ulterioară şi în anii următori. Vom fi și noi unul Țara bătrânilor (destinat să fie și mai mult), dar nu scrie nicăieri că drepturile pensionarilor (precum prerogativele porcilor de la Ferma Animalelor) sunt mai sacrosfinte decât ale altor cetățeni.
Este bine să nu uităm că a „mică comoară” de peste 2 miliarde, destinată inițial incluziunii sociale și luptei împotriva sărăciei, va fi deviată, odată cu decretul anunțat de Guvern (e bine să așteptăm textul), în beneficiul câtorva milioane de pensionari care cu siguranță nu sunt săraci. Și să nu se spună că, într-o perioadă de criză, drepturile de asigurări sociale sunt singurele care nu pot fi puse la îndoială câtuși de puțin. Mai mult, sentința nr.70/2015 a avut grijă să nu declare nelegitimitatea vreunei măsuri de falsificare a egalizării automate. Dacă ar fi făcut-o, Consulta ar fi negat propria sa jurisprudență. În schimb, în motivarea sentinței nr.70, Curtea a reamintit că a respins contestația împotriva intervenției Guvernului Prodi, în Legea Finanțelor din 2008, prin care s-a tăiat indemnizația de reevaluare timp de un an la pensiile de peste opt opt. ori valoarea minimului.
O operațiune care a cântărit pe acești pensionari 1,4 miliarde (nu se restituie niciodată) și care a contribuit la finanțarea depășirii discutabile a așa-zisei scări ca urmare a reformei Maroni (legea nr.243/2003). În cazul paragrafului 25 al articolului 24 din decretul Salva Italia, sancțiunea de neconstituționalitate se referea la nivelul pensiilor garantate, considerat de „judecătorii legilor” ca fiind prea scăzut. În esență, potrivit Curții, pentru ca sacrificiul cerut pensionarilor să fie considerat rezonabil și proporțional, ar fi fost necesar să se protejeze un număr mai mare dintre aceștia prin deplasarea mai sus a cursorului de scutire. Guvernul a acționat, așadar, în singurul mod posibil, rambursând – o singură dată – doar o parte din pensionari. Și a făcut acest lucru în conformitate cu dispozițiile Curții. Paradoxal ar fi fost, însă, ca o sentință a Consultei (care vizează protejarea pensiilor medii-scazute afectate pe nedrept - în opinia judecătorilor - în puterea lor de cumpărare de măsurile de egalizare) să fi avut și ea un beneficiu în favoarea controale mediu-înalte și înalte, asupra cărora, încă în opinia Curții însăși, este legitim să se intervină.
Asta s-ar fi întâmplat dacă Guvernul ar fi optat pentru o rambursare integrală. Se va putea spune că scapă cu o plată „unică”. – chiar dacă este fracționat în ceea ce privește cuantumul cecurilor – este o modalitate ocazională de procedură care va da naștere mai multor căi de atac. Suntem, însă, gata să pariez că, dacă dispoziția ar ajunge într-un timp la examinarea Consultanței, aceasta ar putea să-i recunoască legitimitatea doar pe baza motivelor sentinței nr.70/2015. De asemenea, trebuie subliniat că executivul dorea acum să ia o decizie incomodă. Se poate datora ministrului Padoan, care l-a convins pe Renzi să nu bată prin tufiș; sau insistența Bruxelles-ului ar putea fi servită. Cu toate acestea, rolul jucat de ministrul Poletti nu este cunoscut. Totuși, premierul/băiatul, până la urmă, a decis să meargă la alegeri în două săptămâni, supunându-se judecății alegătorilor și pentru modul în care a curățat „mărul otrăvit” primit cadou de la Curte. Acei șarlatani ai adversarilor săi cred că pot obține note complete cu pretenția slăbită de a da „totul tuturor”. Ei își vor da seama pe prețul lor că italienii sunt mai maturi decât cei care pretind că îi reprezintă.
