Tendința cheltuielilor cu pensiile în raport cu PIB pe termen mediu-lung arată că procesul de reformă a sistemului italian a reușit în mare măsură să compenseze efectele potențiale ale tranziției demografice. L'set de intervenții de reformă din 2004 (Ln243/2004) au produs o reducere a incidenței cheltuielilor cu pensiile asupra PIB-ului egală cu 60 de puncte procentuale din PIB cumulat până în 2060.
Dintre acestea, două treimi se datorează intervențiilor efectuate anterior Reforma Fornero (art.24 din Decretul legislativ nr. 201/2011 transformat în Legea nr. 214/2011), care prevede însă o contribuție semnificativă la sustenabilitatea sistemului, realizând o reducere a cheltuielilor în raport cu PIB care durează aproximativ 30 de ani, începând din 2012. Efectul de izolare (inclusiv de-indexare) trece de la 0,1% din PIB în 2012 la circa 1,4 puncte procentuale din 2020. Apoi scade la 0,8 puncte în jurul anului 2030, până la zero în jurul anului 2045.
Intervențiile care au avut cel mai mare impact asupra reținerii dinamicii cheltuielilor/PIB din 1992 sunt patru:
1) Eliminarea componentei reale (conectarea la dinamica salariilor lucrătorilor activi) și trecerea la un sistem de indexare bazat doar pe prețuri (de altfel „manipulat” de mai multe ori cu o prevedere cu caracter temporar).
2) Introducerea calculului contribuției (pentru noii angajați din 1996 și pentru toți, pro rata, din 2012), în baza căruia prestațiile sunt legate atât de plățile efectuate, cât și de speranța de viață a pensionarului și a oricărui urmaș (prin coeficienții de transformare actualizați administrativ o dată la trei ani și, din 2021, la doi ani).
3) Ridicarea cerințelor de acces la bătrânețe și pensionare anticipată/vechime.
4) Ajustarea pe o bază de trei ani (doi ani din 2021) a cerințelor de acces la pensie în funcție de speranța de viață (Decretul Legislativ nr. 78/2010 transformat în Legea 122/2010).
"Începând de la Aproximativ 14% înainte de criză – a explicat Vittorio Conti, fost comisar extraordinar al Inps, cu referire la relația dintre cheltuielile cu pensiile și PIB -, cifra actuală este de 16,3% din PIB, ar fi ajuns peste 18% fără reformele recente, datorită căruia vom ajunge până la 13,9% în 2060. Între 2010 și 2060 în zona euro raportul se înrăutățește cu 2 puncte procentuale (1,5 pentru UE27), în timp ce pentru Italia se îmbunătățește cu 0,9”.
Practic, mai ales ca urmare a crizei economice, cheltuielile cu pensiile au crescut cu 2,3 puncte din PIB în ultimii ani și, fără reforme, țara s-ar confrunta acum cu o cifră nesustenabilă precum o incidență de 18% din PIB ( fapt care ar fi șters dintr-o singură lovitură efectele a douăzeci de ani de reforme).
