Pensionarea este marea dilemă de astăzi. Mai ales pentru generația milenială, care va trebui să muncească mai mult și va avea acces la tratament de asigurări sociale de la stat în multe cazuri slabe. Iată motivul pensiilor suplimentare: sunt tot mai multe fonduri de pensii care permit lucrătorilor, în mod liber și voluntar, să-și construiască o poziție individuală de pensie, paralel cu cel pe care l-au pus deoparte prin contribuții publice. Mulți se întreabă: dar cum se face, concret? Cât de mult și cum să puneți bani deoparte, dacă salariile sunt adesea deja modeste? Dar posibilitățile sunt foarte agile, și mai ales convenabile din diverse puncte de vedere, începând cu cel fiscal.
Cuantumul așa-numitei pensii viitoare „autoconstruite” depinde evident de prevederile periodice efectuate, dar și de randamentul investiției, precum și de o contribuție din partea angajatorului în cazul apartenenței colective în contextul un contract de societate și, în final, din indemnizația de concediere, care ar trebui plătită imediat în fondurile de pensii. De asemenea si mai ales in virtutea scutirilor fiscale, de care alte forme de economisire gestionata nu se bucura si care nu privesc doar indemnizatia de concediere.. Avantajele fiscale sunt de fapt triple: în primul rând, contribuția pe care se alege să o plătească periodic (care este absolut flexibilă, poate fi fixă sau proporțională cu venitul și poate fi modificată și după înscriere) este scutită de impozit în limita a 5.164,57 euro pe an; atunci randamentele vor fi impozitate la 20% și nu la 26% ca și alte forme de economii gestionate (de exemplu fonduri mutuale); in sfarsit, capitalul acumulat, excluzand randamentele financiare deja impozitate in faza de acumulare dar incluzand indemnizatia de concediere daca este platita, se impoziteaza de la maxim 15% la minim 9%, daca calitatea de membru al pensiei suplimentare ajunge la 35 de ani, in schimb. de la minim 23%.
Aceasta presupune avantaje considerabile în special în gestionarea indemnizaţiilor de concediere, care dacă este lăsată în societate până la încetarea raportului de muncă este impozitată cu o cotă separată care este, de fapt, raportată la legislația în vigoare dar nu mai mică de 23%. Ca să dau un exemplu concret, pe un venit brut anual de 25 de euro, după 10 ani indemnizația de concediere acumulată în fondul de pensii este de 19.532 de euro, față de cei 17.692 de euro ai indemnizației de concediere din companie: aproape 2 de euro de diferență, care devine peste 10 daca iau in considerare celelalte contributii platite la fondul de pensii si randamentele. După 30 de ani simularea dă un rezultat și mai evident: 153 de euro acumulați la fondul de pensii, 94.595 de euro păstrând indemnizația de concediere în companie.. Plata indemnizației de concediere permite, așadar, lucrătorului să-și majoreze mai rapid poziția de pensie, fără însă a-și reduce capacitatea de cheltuieli, deoarece veniturile sale nu sunt afectate. Dar printre avantaje nu se numără doar avantajul fiscal: de exemplu, chiar dacă suma ce urmează a fi pusă deoparte este gratuită, dacă salariatul decide în schimb să adere la un acord de firmă, va beneficia și de contribuția angajatorului.
Dar cum funcționează de fapt un fond de pensii? În primul rând există calitatea de membru, care după cum s-a menționat în cazul angajaților poate fi și colectivă, cu o contribuție din partea angajatorului. Calitatea de membru este gratuită, suma care trebuie plătită este flexibilă (cu excepția cazului în care trebuie respectat un acord de companie) și este De asemenea, este posibil să plătiți sume unice, precum și să retrageți în orice moment, solicitând răscumpărări și avansuri, dar numai în cazuri specifice. Pentru a accesa beneficiul de pensie, de fapt, este necesară o înregistrare minimă în pensia suplimentară de 5 ani (chiar prin încadrarea mai multor fonduri de pensii dar cu un ciclu de viață de minim 2 ani într-un singur fond), și evident că atingerea vârstei de pensionare. În acel moment, economistul are dreptul la prada integrală și poate alege să primească 100% din venitul financiar, jumătate din capitalul acumulat și jumătate din venit sau tot capitalul pus deoparte.
Avansul (față de vârsta de pensionare și minim de 5 ani de pensie suplimentară) poate avea loc în trei cazuri: costurile de îngrijire a sănătății pentru boli grave, în orice moment, pentru 75% din suma acumulată și cu impozitul redus în intervalul 9-15%; cumpărarea și/sau renovarea primei case, din nou pentru 75% din sumă dar după cel puțin 8 ani (deci pentru fonduri pe termen mediu-lung, peste minimum 5 ani); necesită fără obligația de motivare, dar numai după 8 ani și pentru 30% din suma acumulată, cu un impozit clasic de 23%. Pe de altă parte, răscumpărarea pensiei poate avea loc oricând în următoarele cazuri: jumătate din postul acumulat este recuperat prin încetarea raporturilor de muncă sau recurgerea la proceduri de concediere (fond de concediere etc.); întreaga sumă dobândită pentru invaliditate permanentă, încetarea muncii cu șomaj mai mare de 48 de luni, deces și, în cazurile de contract colectiv cu societatea, pierderea cerințelor de participare, de exemplu în cazul schimbării de sector sau de activitate. Transferul fondului la o altă schemă de pensii este permis, dar după un ciclu de cel puțin doi ani cu aceeași formulă.
