„Italia se numără printre cele mai virtuoase țări europene în materie de eficiență energetică: sistemul nostru de certificate albe este întotdeauna subiect de interes din partea altor țări, chiar dacă mai sunt de făcut. Orientările pentru firme trebuie actualizate iar și pentru condominii această activitate poate fi și o forță motrice pentru reducerea riscului seismic al patrimoniului clădirii”. Cuvântul de Alessandro Ortis, care a fost președinte al Autorității pentru Energie din 2003 până în 2011, tocmai în anii în care sistemul certificatelor albe, cel care prevede că distribuitorii de energie electrică și gaze naturale ating anual anumite obiective cantitative de economisire a energiei primare, a fost introdus în legislația italiană.
Au trecut 12 ani și între timp Italia a insistat asupra eficienței energetice. Cu ce rezultate?
„Atât criza economică globală, cât și riscurile ireversibile ale schimbărilor climatice pun noi baze de conștientizare în multe țări cu privire la importanța „facerii” eficienței și economisirii energiei. Italia încearcă să-și facă partea și are deja astăzi unul dintre cele mai virtuoase niveluri de intensitate energetică, adică raportul dintre unitățile de energie și unitățile de PIB, cu 18% mai mic decât media UE (cu cât este mai mare valoarea, cu atât este mai mare consumul). și costul relativ al conversiei energiei în PIB, ed). În ultima perioadă, transpunerea Directivei privind eficiența energetică și a Planului național de acțiune pentru eficiență energetică au oferit un prim cadru structurat util pentru înlăturarea barierelor care întârzie difuzarea eficienței energetice, atât la nivel național, cât și local”.
Cum s-au comportat în schimb partenerii noștri europeni?
„În ceea ce privește scenariul european, aș putea răspunde cu datele, care se îmbunătățesc, din partea de vest a UE, dar cred că este mai interesant să îndreptăm atenția către est, amintind un document de la Secretariatul Comunității Energetice care oferă o imagine de ansamblu completă a tuturor instrumentelor oferite de UE pentru a sprijini adoptarea de „bune practici” pentru eficiența energetică. Primele rezultate par încurajatoare și în Balcani. De exemplu, Serbia a adoptat un Regulament, orientat către eficiența energetică, care a dus la înlocuirea unei mari părți a iluminatului public și la modernizarea sistemelor clădirilor publice. Albania, Kosovo și Ucraina au adoptat unele legi privind eficiența energetică a clădirilor, care includ lansarea de „certificări”, respectarea standardelor minime de performanță energetică, promovarea intervențiilor de reamenajare și întreținere a clădirilor și multe altele, desigur, cu oportunități pozitive de frecare pentru investiții și locuri de muncă”.
Eficiența energetică se evaluează în primul rând pe economiile economice pe care le permite gospodăriilor, întreprinderilor și administrației publice să le realizeze. Se poate evalua cât de mult a făcut posibilă recuperarea din punct de vedere al costurilor în ultimii ani?
„În mai puțin de 10 ani, familiile italiene au investit aproape 28 de miliarde de euro pentru a reduce deșeurile și a-și eficientiza locuințele, realizând 2,5 milioane de intervenții de recalificare energetică între 2007 și 2015. Per total, în perioada 2005 -2015, măsurile de eficiență energetică au făcut economii. aproape 10 Mtep (milioane de tone echivalent petrol) pe an, evitând 26 de milioane de tone de emisii de dioxid de carbon și 3 miliarde de euro de cheltuieli pentru importul de combustibili fosili. De asemenea, trebuie amintit că cele 4 miliarde de euro investite în 2013 pentru recalificarea energetică în clădiri au generat locuri de muncă pentru 60.000 de persoane”.
Mai există o marjă mare de recuperat?
„Avem un obiectiv național indicativ de economisire a energiei determinat conform metodologiei de implementare a Directivei 2012/27/UE: acesta constă într-o reducere a consumului de energie primară de la 20 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep/an) până în 2020, egal cu 15,5 Mtep/an de energie finală. În special, mecanismul „certificatelor albe” trebuie să garanteze realizarea unor economii de energie de nu mai puțin de 60% din obiectivul național cumulat de economii de energie. De remarcat faptul că costul/eficacitatea „certificatelor albe” este de șapte ori mai mic decât cel al deducerilor fiscale de 55/65%. Volumul rămas al economiilor de energie este încredințat măsurilor de stimulare în vigoare”.
Sistemul de certificate albe, a spus el, trebuie actualizat. Cum, dupa parerea ta?
„Pentru sectorul industrial, sistemele actuale de stimulare se bazează pe proceduri care pot fi neapărat complexe, de aceea noile linii directoare sunt așteptate cu nerăbdare. Una dintre acestea ar putea fi cea sugerată de Comitetul științific al Smart Energy Expo de a trece de la sistemele de stimulare bazate pe subvenții acordate obiectelor (plantelor) la subvenții acordate pe baza rezultatelor obținute, indiferent de metodele (management sau investiție) folosit pentru a le atinge. Obiectivul este de a promova reducerea intensității energetice (raportul energie/valoare adăugată) a companiilor, recompensând atât activitățile de planificare, cât și cele care implementează intervenții de eficiență energetică”.
Cum se mișcă Guvernul din acest punct de vedere?
„Va fi interesant de văzut cum vor putea companiile să exploateze planul industriei 4.0, aflat acum în discuție cu Legea bugetului. În cadrul acestuia există posibilități de depreciere puternică la nivelul instrumentelor care vizează competitivitatea companiilor. Printre acestea, sper să fie și sisteme hardware sau software pentru analiza, măsurarea și îmbunătățirea managementului consumului de energie. Dintre numeroasele exemple de oportunități care pot fi urmărite în sectorul eficienței energetice, vreau să subliniez una, poate subevaluată: susținerea unor căi care pot conduce companiile către certificarea ISO50001, adică adoptarea unui sistem adecvat și eficient de management optim al consumul de energie”.
Gospodăriile, în schimb, beneficiază de sistemul de deducere fiscală pentru intervențiile legate de eficiența energetică.
„În realitate, chiar și în ceea ce privește deducerile fiscale, ar fi necesar să se facă un salt cuantic în tipul de intervenții care trebuie încurajate. În Italia există aproximativ 6 milioane de condominii sau clădiri de uz rezidențial care nu sunt formate din locuințe unice; aproape 70% dintre acestea au fost construite înainte de 1976, an în care a fost emisă prima reglementare privind eficiența energetică în clădiri. Activarea acestui sector de intervenție este de o importanță crucială nu numai pentru efectele energetice și de mediu, ci și pentru că ar putea fi forța motrice de intervenție și pentru reducerea riscului seismic al patrimoniului clădirii. Desigur, acestea sunt intervenții care necesită investiții de sume semnificative și calificate tehnologic, pentru promovarea acestora este esențială o intervenție de reglementare care să vizeze depășirea unor obstacole în calea dezvoltării cererii, nu doar printr-o creștere a cotei deductibile pentru aceste tipuri de investiții, dar și prin noi mecanisme care să permită transferul creditului fiscal și pentru subiecții incompetenți”.
Eficiența energetică nu se măsoară doar în ceea ce privește economiile la facturi. Dar și, de exemplu, îmbunătățirea mediului și a unui mediu durabil. Totuși, aceasta este o problemă în care este necesar să se îndrepte spre o împărțire globală a obiectivelor și a lumii, mai ales după alegerile din SUA și victoria lui Donald Trump care s-ar putea retrage din acordul Paris Cop21, pare să se îndrepte către incertitudini tot mai mari. . Ce riscăm? Și dacă eficiența energetică este o „revoluție culturală”, suntem aproape de un punct de cotitură sau suntem încă departe?
„În primul rând, trebuie să reducem domeniul de aplicare al acestui acord, indiferent de aderarea SUA. Într-adevăr, aș fi precaut cu privire la posibilitatea ca acordurile încheiate la Conferința de la Paris să răspundă în mod adecvat nevoii de a limita emisiile de gaze care modifică clima. COP-21 de la Paris a făcut într-adevăr posibilă ajungerea la un acord global, dar cu prețul unei schimbări radicale din punct de vedere al metodei de negociere: de fapt, în comparație cu un mecanism similar Protocolului de la Kyoto, bazat pe repartizarea unui obiectiv global printr-un acord multilateral obligatoriu, cel de la Paris se bazează pe contribuții voluntare unilaterale ale fiecărei țări. Prin urmare, nu se poate spera în mod rezonabil că acordul de la Paris va avea un rezultat decisiv în ceea ce privește obiectivul de a menține temperatura globală la 2°C”.
Ce rol poate juca Europa în acest proces delicat?
„Europa este din nou candidată pentru a fi lider în politicile de combatere a schimbărilor climatice, totuși politicile europene prezintă probleme care subminează eficacitatea obiectivelor așteptate. Conform contabilității curente a emisiilor, Europa realizează de fapt toate obiectivele de reducere pe hârtie, dar aceste date iau în considerare doar emisiile generate pe teritoriul european, neglijându-le pe cele originare din diferite teritorii în scopul exclusiv de a produce bunuri și servicii exportate în Europa. Înlocuirea producțiilor europene cu importuri din țările emergente a dus, pe lângă binecunoscuta pierdere a locurilor de muncă și a activităților de producție, la o creștere puternică a emisiilor mondiale din cauza eficienței energetice și de mediu mai scăzute a țărilor în care sunt situate aceste producții. ".
Deci, cum se face?
„Strategia care poate permite Europei să reconcilieze obiectivele de mediu, la care nu se poate renunța, cu cea de menținere a unei industrii manufacturiere solide trebuie să se bazeze în primul rând pe posibilitatea de a face recunoscută prin trasabilitatea emisiilor o mai mare calitate de mediu a producției sale. Acest model, chiar și în absența acordurilor globale, ar avea avantajul de a fi atractiv atât pentru alte țări dezvoltate, cât și pentru economiile emergente care ar putea fi împinse, chiar și în scopul unic de a fi mai competitive pe piața europeană, să adopte o trasabilitate similară. mecanismelor de emisii induse de bunurile si serviciile exportate. Poate că noua administrație americană ar putea converge mai ușor spre mecanisme de piață de acest tip”.
