„Guvernul are o perspectivă miope asupra surselor regenerabile, care nu înțelege potențialul global al sectorului și rolul pe care l-ar putea juca companiile italiene, inclusiv cele mici și mijlocii, și nu doar Enel Green Power”. La fel de Andrea Gilardoni (Profesor de Management la Bocconi și Președinte al OIR – Observatorul Internațional pentru Industria și Finanțarea Energiei Regenerabile) a introdus dezbaterea la conferința anuală OIR care a avut loc astăzi la Centro Congressi Fondazione Cariplo, Milano.
Mai multe puncte importante reiese din Studiul OIR 2014 prezentat astăzi privind tendințele globale. 2013 a fost un an record pentru sursele regenerabile în lume, depășind 1.500 GW de capacitate instalată și investind peste 200 de miliarde de dolari, dar au fost stabilite recorduri istorice atât pentru PV (+37 GW) cât și pentru hidroelectric (+40 GW) ).
În lumea energiilor regenerabile, o lume care va continua să crească în viitor (cu o rată de cel puțin 200 de miliarde de dolari pe an), rolul țărilor emergente devine din ce în ce mai important. În ceea ce privește împrumuturile, băncilor le va fi din ce în ce mai dificil să le plătească, dar rolul creditorilor neconvenționali și al băncilor de dezvoltare va crește.
Pe scurt – continuă Gilardoni, comentând cifrele raportului -, la nivel global cererea de surse regenerabile continuă să crească, la fel ca și lichiditatea în căutarea celor mai bune investiții. Vorbim de subiecte, precum fondurile de pensii sau companiile de asigurări, care au bani „adevărați” de investit și care necesită randamente limitate, dar stabile, cu risc scăzut și pe termen lung. Acești operatori caută cu un interes din ce în ce mai mare tocmai sursele regenerabile în care Italia a dobândit o poziție semnificativă la nivel global. Cu reforme ale cadrului legislativ și de reglementare, reforme fără costuri, este posibilă atragerea unor cantități mari de lichidități pentru investiții productive”.
„Politica guvernului italian – continuă el Gilardoni – pe subiect este inadecvat. O viziune de scurtă durată care pare a fi mai mult rezultatul unei logici „răzbunătoare” față de cei care au avut un sprijin excesiv. O viziune industrială trebuie în schimb să recunoască faptul că: cererea mondială este în creștere și că există loc de dezvoltare și în Italia. Chiar dacă cheltuim mult prea mult, avem abilități dezvoltate în țară care pot fi afirmate, și se afirmă, în lume”.
Având în vedere acest lucru, potrivit lui Gilardoni „Guvernul ar trebui, dacă este ceva, să susțină activitățile industriale dedicate exporturilor și, de asemenea, procesele de inovare tehnologică, precum și să recunoască faptul că sectorul este prea fragmentat și să favorizeze un proces de agregare. Politica care reiese din Decretul Spalma Incentivi nu are nimic din toate acestea. Dimpotrivă, poate genera o serie de contrareacții foarte negative pentru sector și pentru țară”.
