Acțiune

Nardozzi, bail-in: apărarea contribuabilului este cu adevărat mai bună decât apărarea economiilor?

Noua reglementare europeană privind gestionarea crizelor bancare centrate pe bail-in este un atac la bunul simț care creează confuzie și nu mângâie nici măcar gândul că băncile vor plăti prețul pentru „greșelile” lor - Astfel riscăm să facem chiar și cele mai proaste bănci suferă solid și îngrijorător să știe că directiva de recapitalare internă nu va fi revizuită, cu excepția cazului în care, în cele din urmă, nu Germania însăși va reconsidera

Nardozzi, bail-in: apărarea contribuabilului este cu adevărat mai bună decât apărarea economiilor?

Mecanismul de rezoluție dezvoltat în Europa pentru bănci numit BRRD a început cu siguranță prost. Poate că nu a durat mult să înțelegi că ar face ravagii pe piețe, dar și mai îngrijorător este să observăm că după toate probabilitățile nu va mai exista întoarcere, nu va exista revizuirea pe care o permite Directiva în materie și care a fost sugerat de guvernatorul Băncii Italiei. Și asta sună a confirmare a acelei pierderi mai generale a bunului simț în dictarea regulilor percepute de cetățeni, ceea ce îi îndepărtează de Europa.

În cazul specific al reglementării bancare, trebuie menționat în primul rând că apărarea contribuabilului a fost plasată în centru mai degrabă decât cea a economiilor prevăzută cu înțelepciune în sistemul juridic italian. Diferența nu este mică. Este într-adevăr în interesul cetățenilor ca statul să nu plătească bani pentru a salva băncile sau mai degrabă ca economiile acumulate să nu riscă să fie tăiate? Ceea ce s-a întâmplat recent nu mi se pare să lase prea multe îndoieli. Nu știu cât de reconfortant este pentru economisitorii care sunt martorii decimării listelor bursiere, știind însă că statul nu va mai fi nevoit să folosească banii contribuabililor sau să se îndatoreze pentru a rezolva problemele băncilor.

Nici nu ar fi un mare confort să credem că băncile plătesc prețul pentru „greșelile” lor. Acesta este de fapt celălalt mesaj care a fost transmis până la urmă împreună cu corolarul care pune sub semnul întrebării ca „complici” economisitorii care dețin, direct sau indirect, titluri de valoare ale băncilor care s-au dovedit a fi problematice. Trebuiau să fie atenți, Doamne! Și în orice caz, nu vă faceți griji, pentru deponenții garantați de până la 100000 de euro.

Ne aflăm astfel în prezența unui nou atac la adresa bunului simț, cel puțin al oricui are puține cunoștințe în domeniul bancar, chiar dacă doar prin alfabetizarea financiară pe care autoritățile de reglementare sunt dornice să o promoveze. Judecarea situației specifice în care se află o bancă este extrem de dificilă. Este chiar și pentru experții în supraveghere, care nu este surprinzător să le ia mult timp când vine vorba de inspectarea acestora. Cu toate acestea, regulile de rezoluție se bazează în mare măsură pe capacitatea cetățenilor de a se înțelege. Cine are calificări bancare și nu demonstrează această capacitate plătește penalitatea și astfel va învăța să și-o dea singur. Probleme? Doar de învățare, adică de tranziție către o lume mai bună promisă.

Îmi vine în minte binecunoscuta frază a lui Keynes „Pe termen lung suntem cu toții morți”. Concret: chiar și presupunând că mai devreme sau mai târziu economistul ajunge să învețe (și deci devine un pic bancher), între timp doar exercițiul bunului simț riscă să agraveze situația băncilor cu probleme și să facă să sufere chiar și cele mai tulburate bănci. . Desigur, depozitele sunt în mare parte garantate, chiar dacă banca își închide porțile, dar există ceva de încredere atunci când Germania renunță la angajamentul de asigurare comun?

Și în orice caz, chiar trebuie să-mi păstrez banii într-o bancă de „chat”? Nu este cu siguranță mai bine să le muți în altă parte, făcându-mă astfel complet în siguranță chiar dacă banca are de suferit? Pe de altă parte, având în vedere cât de mult le-a costat deja pe cele mai de încredere bănci intervenția pentru rezolvarea celor patru mici, nu este o prostie atunci când luăm decizii de investiții să luăm în considerare și costurile unei eventuale noi contribuții pentru un caz mult mai important.

Ceea ce am văzut până acum sunt probabil doar avertismente. Povestea nu s-a terminat, dar dacă va avea un punct de cotitură pozitiv va veni – în mod ironic! – din aceeași Germania care a apăsat atât de mult pentru aprobarea noilor reguli. Cu excepția cazului în care poate convinge că gigantul său global, Deutsche Bank, este „solid”, așa cum spune CEO-ul său. Susținută de afirmațiile repetate în acest sens ale ministrului de finanțe Schauble, care a ajuns să nege asumarea BRRD asupra capacității de evaluare exprimată de investitorii care au lovit puternic această bancă.

cometariu