Cade ca o fasole. Într-adevăr, cu o lună înainte, a trecut aproape în tăcere atunci, dar mai mult decât actuală astăzi. În urma criticilor primite din partea Germaniei împotriva premierului italian Mario Monti, Wall Street Journal face praf un interviu acordat de prim-ministru în urmă cu aproximativ treizeci de zile și își relansează sprijinul pentru activitatea guvernului său interimar: „Slujba italiană: premierul vorbește greu pentru a salva euro”: „Sarcina Italiei: premierul vorbește dur în încercarea de a salva euro”, explică ziarul financiar american care astăzi îi dedică două pagini lui Monti.
„Firea lui disciplinată este mai mult germană decât italiană”, continuă WSJ, luând o poziţie în favoarea premierului în disputa cu Germania după interviul cu Der Spiegel, în timp ce simţul umorului său „este hotărât mai britanic”. Cu același simț al umorului, Monti a folosit probabil tonuri deosebit de puternice în timpul interviului de acum o lună cu același WSJ: „Dacă guvernul anterior era încă în funcție, spread-ul italian ar fi acum la 1200 sau ceva similar.”
Monti a mai adăugat: „Sper că guvernul meu poate ajuta italienii să-și schimbe mentalitatea. Asta nu înseamnă – a adăugat el – că vreau să înlocuiesc mentalitatea italienilor cu cea a germanilor. Dar există unele aspecte ale comportamentului italian, cum ar fi solidaritatea împinsă la nivelul coluziei, care sunt la baza unor lucruri precum evaziunea fiscală, pe care guvernul meu se luptă cu un angajament și instrumente fără precedent”.
Ca și anumite obiceiuri ale vieții politice: „Întotdeauna am crezut că practica concertării a fost urmată prea larg în trecut. Concertația e ca pasta de dinți, dacă nu pui capacul iese”, a subliniat ironic Monti, amintind însă: „Știu că a vorbi cu petrecerile, așa cum fac eu deși nu prea des, este considerat de mulți drept „contaminare” . Dar cred că ne-am învățat lecția. Uite, invitarea liderilor partidelor politice la cine de afaceri este ceva ce președintele Obama, de exemplu, îl face tot timpul. Și sunt oameni care cred că partidele italiene sunt într-o formă atât de proastă încât nu ne-ar respinge în Parlament. Dar nu sunt atât de convins pentru că rezultatul unui vot parlamentar, în anumite circumstanțe, poate fi imprevizibil. Deci, dacă măsurile ar fi respinse, ce s-ar întâmpla a doua zi? Ar fi responsabil din partea mea să permit asta? Ar fi ca și cum aș pune mândria mea personală, de a nu vorbi cu părțile, înaintea intereselor naționale”.
„Aspirația mea este să nu fiu iubită. Dar că guvernul meu este respectat și credibil. Treaba mea – explicase în continuare premierul – este transformă popularitatea mea, care inițial era în jur de 72% și acum este în jur de 40%, în nepopularitate prin măsurile necesare. Unii spun că am făcut mai puțin la liberalizare pentru că nu am vrut să fiu urât de farmaciști, dar nu este adevărat – subliniază Monti -. Tocmai am calculat care este consensul minim necesar între partidele politice pentru ca legile să treacă”.
Cuvintele dure ale lui Monti, în special săpăturile la guvernarea precedentă cu privire la răspândire, au declanșat imediat reacții din lumea politică. În special cea a partidului majoritar, PDL, care prin liderul grupului din Cameră Fabrizio Cicchitto l-a atacat astfel pe premier: „Avem impresia că președintele Monti ar trebui să aibă o mai mare sobrietate în interviurile sale cu ziarele străine, ieri în „Der”. Spiegel” și astăzi (de fapt acum o lună, n.red.) la „Wall Street Journal”. Înțelegem că s-ar putea să nu-i placă faptul că creșterile și coborâșurile spread-urilor au loc și în timpul guvernării sale și că asta poate l-a pus nervos, dar asta nu justifică o provocare pe cât de inutilă, pe atât de stupidă pe care o returnăm expeditorului, inclusiv justificările Palazzo Chigi. Credem că momentul este atât de grav încât aceste exerciții polemice inacceptabile și gratuite împotriva celor care îi susțin loial guvernul nu sunt permise”.
Declarațiile lui Cicchitto l-au determinat apoi pe Monti să emită un comunicat de presă pacificator: „Prim-ministrul, Mario Monti, după cum a clarificat într-o conversație telefonică cu președintele Silvio Berlusconi, este îmi pare rău că o extrapolare banală și abstractă a tendinței valorilor de răspândire, care a fost conținută într-o conversație amplă cu WSJ, a fost percepută ca o considerație politică, ceea ce nu făcea deloc parte din intențiile sale”, citim într-o precizare emisă de Palazzo Chigi, la câteva minute după atitudinea dură luată și de secretarul PDL, Angelino Alfano, care definise cuvintele lui Monti drept inacceptabile și invitase premierul să se explice „dacă poate” cât mai curând posibil.
Citiți interviul pe wsj
