Cupa Mondială de echilibru și prelungiri. De apărări și contraatacuri perspicace, de zero la zero nesfârșite reînviate brusc când timpul se scurge, de penalty-uri ratate și centre zgomotoase, dar nu Cupa Mondială a miracolelor: s-a făcut skimming, cei mici pleacă acasă printre aplauze și complimente sincere. . „Au dat totul”. „S-au ținut 90 de minute” și așa mai departe, dar nu a fost suficient.
Spânzurătoarea caudină din optimile de finală ne redă o lume ceva mai puțin pe dos. Aristocrația mondială înaintează, cu vechea Europă ridicând capul și Africa cu mândrie, cu demnitate, printre aplauze și complimente sincere („Au dat totul”), salută. În afara Algeriei, Nigeria, Grecia, Statele Unite și Elveția. Sunt eliminate și Mexic, Uruguay și Chile.Toate destul de aproape de un vis, dar toate s-au oprit la o bară transversală, un stâlp sau la câteva minute de linia de sosire și nu se putea altfel.
Hai, acum a venit rândul celor mari. După două zile de oprire, și abstinență forțată pentru dependenții de fotbal la nivel mondial (undeva, totuși, vor trece reluări), vineri reîncepem cu sferturile de finală, cu două meciuri țipete. Primul este un derby european de noblețe și pedigree antic: Franța-Germania, ca în ’82 și ’86.
Niciuna dintre echipe nu a impresionat în optimile de finală: Franța a învins doar târziu o Nigeria modestă, grație unei rațe a portarului Enyeama și unui gol al lui Paul Pogba, în timp ce Germania trebuia să scape de prelungiri Algeriei și de un Neuer nebun în dublu rol de portar și (mai presus de toate) liber. Poate că Joachin Low va rămâne în istorie ca cea mai puțin germană Germanie vreodată: foarte puternică din punct de vedere tehnic, uneori amuzant, dar lipsit de duritatea mentală care a permis Germanilor mult mai proaste să ajungă până la capăt. Cu Franța, însă, pare favorizată.
Apoi a venit rândul sud-americanilor, într-un joc gourmet: show-ul din Columbia a lui James Rodriguez și Cuadrado împotriva Braziliei lui Neymar. Cafeteros joacă mai bine și, pare absurd să spunem, au mult mai mult talent decât Brazilia în departamentul de atacanți. Presiunea riscă însă să le facă o glumă proastă columbienilor, care s-ar putea topi în temperatura dogoritoare a Fortalezei, în fața unei echipe mai experimentate și mai experimentate.
Sambata, insa, se deschide cu Argentina si Belgia. Oamenii lui Sabella joacă un fotbal extraordinar, echipa împărțită în două secțiuni și toate inițiativele ofensive încredințate lui Messi și Di Maria, doi bărbați (și) singuri la comandă. Totuși, cumva funcționează și, paradoxal, Belgia, o echipă asortată cu un nivel tehnic mare (a vedea înseamnă a crede cum schimbă jocul cei doi fundași laterali) ar putea fi un adversar mai confortabil, din punct de vedere tactic, decât Elveția. Pentru mine va câștiga albiceleste (și nu doar mâine), pentru că într-un Mondial de echipe imperfecte, cea cu cea mai bună individualitate este cea cu cele mai multe oportunități.
Ultima provocare este cea care pare să aibă cea mai închisă predicție. Olanda a lui Alien Robben a scăpat de eliminare în fața Mexicului și acum se va confrunta cu Costa Rica, singurele supraviețuitoare Cenușăreasa din optimile de finală (dar se jucau cu Grecia). Ticosi riscă să aibă stomacul plin pentru că au făcut deja istorie, iar în apărare vor trebui să schimbe ceva, pentru că Robben și colegii săi vor merge alături de tactica de ofsaid a echipei lui Pinto.
