Acțiune

Micossi: acordul european, un pas decisiv pentru salvarea Greciei și mai ales a euro

După ce ne-au adus în pragul prag, liderii Eurogrupului au găsit aripa pentru a ajunge la un acord pentru a salva Grecia și mai ales euro – Importanța obligațiunilor unioniste și lecțiile de învățat

LIDEREI EUROPENI SALVĂ GRECIA. SI ȘI EURO

După ce ne-au adus în pragul contagiunii distructive care se răspândește în Spania și Italia, liderii Eurogrupului au decis în sfârșit ce este nevoie nu numai pentru a salva moneda euro, ci și pentru a face datoria suverană sustenabilă printr-un plan de creștere. Și lecțiile pot fi învățate din povestea despre mecanismele de gestionare a crizelor. Cel mai important este că reconstrucția credibilității guvernului zonei euro necesită un comportament coerent și trebuie să procedeze fără să se gândească mai mult pe calea aleasă.

PACHETUL GREC

Pe scurt, pentru datoria Greciei s-a decis:

 – Să acorde Greciei un nou împrumut în valoare de 109 miliarde de euro, pe o durată cuprinsă între 15 și 30 de ani și la dobânzi în jur de 3,5 la sută, cu o perioadă de grație de 10 ani, precum și să extindă „semnificativ” scadențele celor existente. împrumut;

– Să utilizeze Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară (EFSF) pentru finanțare și gestionarea crizelor, care va fi finanțată prin emiterea de obligațiuni euro (Uniunea?) pe piețele internaționale;

– Că FESF va putea interveni pe piața secundară a obligațiunilor suverane ale țărilor membre ale euro pentru tranzacții de cumpărare și permutare a titlurilor de valoare (schimbi de datorii) la prețurile pieței, precum și finanțarea tranzacțiilor de răscumpărare, în limita 12,6 miliarde de euro) din datoria lor publică de către țările în dificultate;

– Că sectorul privat va trebui să contribuie cu 37 de miliarde la refinanțarea Greciei, în forme încă de definite care, conform indicațiilor încă neoficiale, vor include reinvestiții la scadența datoriei (rularea datoriilor) cu scadențe lungi și alte forme de swap de valori mobiliare cu tunsori (reducerea capitalului); se admite deci că va exista un default selectiv, adică o restructurare a datoriei grecești, pe care vom încerca să o limităm cât mai mult în termeni de timp; treizeci de instituții financiare majore, sub auspiciile Institutului de Finanțe Internaționale, s-au angajat deja să participe;

– că FESF și-ar putea extinde finanțarea la nevoile de recapitalizare ale băncilor (inclusiv în alte țări din zona euro) afectate de pierderi, precum și la operațiuni de îmbunătățire a creditului, probabil sub formă de garanții sau oferte de garanții (până la 35 de miliarde de euro); din care o parte semnificativă pentru a acoperi riscurile BCE în operațiunile sale de sprijin pentru Grecia.

Aceleași condiții de finanțare și sprijin vor fi extinse și în Irlanda și Portugalia, dar fără opțiunea de restructurare a datoriei. De fapt, în același timp, a fost anunțată „hotărârea neclintită” a tuturor celorlalte țări euro de a-și onora pe deplin datoriile publice (paragraful 7 din comunicatul Consiliului).

Un program puternic de sprijinire a creșterii în Grecia este, de asemenea, anunțat prin mobilizarea de fonduri și un grup special de asistență tehnică pentru reformele structurale: în sfârșit, creșterea este recunoscută ca parte integrantă a oricărui program de revenire la solvabilitate.

CELE PATRU LECȚII ALE CRIZEI

Ce lecții pot fi trase? Prima lecție este că cei care credeau că datoria Greciei este nesustenabilă și, prin urmare, este necesară o restructurare a datoriei au avut dreptate. Restructurarea satisface, de asemenea, cererea Germaniei de participare a sectorului privat. Cu toate acestea, era nevoie de o plasă de siguranță, capabilă să elibereze BCE de sarcinile de sprijin nemonetar pentru țările euro și să absoarbă șocul restructurării, care a fost oferită acum prin intermediul EFSF și prin emisiunile sale de obligațiuni ale Uniunii. Lipsa unei plase de siguranță a transformat criza unei țări foarte mici din zona euro în criza zonei euro. Germania nu a vrut să înțeleagă, până la urmă a acceptat-o ​​chiar pe marginea prăpastiei; imediat piețele au sărit în sus, vântul de contagiune pare să se fi dizolvat. Chiar și susținătorii necritici ai aventuroaselor teze germane, care au apărut și pe prima pagină a ziarelor italiene de autoritate, vor trebui să se răzgândească.

Aceasta introduce cea de-a doua lecție, care se referă la proiectarea instituțională a mecanismelor de gestionare a crizelor în zona euro. Refuzul Germaniei de a utiliza EFSF și obligațiunile Uniunii a avut ca efect curios de a transforma eventual fiecare operațiune de sprijin financiar din zona euro într-o datorie publică pro-rata a țărilor creditoare: cu dublu efect pe care opinia publică din țările creditoare credea că este trebuind să suporte direct datoriile debitorilor insolvabili, în timp ce extinderea dificultăților a redus progresiv numărul creditorilor. Coșmarul unui sindicat de transfer i-a furat de somn pe contribuabilii germani și finlandezi și a distrus credibilitatea programelor de ajutor, deoarece era evident că în cele din urmă, inevitabil, creditorii aveau să tragă ștecherul.

Dar, acum că operațiunile de sprijin financiar au redevenit astfel și nu mai sunt transferuri fiscale, trebuie trase consecințele și asupra mecanismelor decizionale ale FESF și viitorului Mecanism european de stabilitate (MES): dacă este oportun să se lăsați în seama miniștrilor de finanțe ai zonei euro evaluarea unanimă a condițiilor de amenințare la adresa monedei euro care justifică instituirea unui program de sprijin, deciziile operaționale ulterioare privind formele de sprijin și intervenții pe piață ar trebui să fie încredințate organului executiv. , Consiliul de Administrație , lăsându-l să decidă cu majoritate. Numai așa deciziile operaționale individuale pot fi scoase de la discuție în piața publică a țărilor creditoare: lucru care poate distruge încă o dată credibilitatea intervențiilor.

În fine, reacția pozitivă a piețelor financiare confirmă că suntem pe drumul cel bun. Dar, și aceasta este ultima și cea mai importantă lecție, punerea în aplicare a deciziilor importante de ieri în Consiliul Suprem al zonei euro nu trebuie să ne readucă la climatul de dezbinare și confuzie care ne-a făcut să ne temem, în ultimele zile, de sfârșitul a „EUR. Reconstituirea credibilității guvernului zonei euro necesită un comportament coerent pe calea aleasă, trebuie să continue fără gânduri secunde. Măsura succesului sau eșecului va fi evidentă în capacitatea de a readuce spread-urile obligațiunilor de stat la dimensiuni normale.

Intervenție preluată de la fața locului LaVoce.info

cometariu