„Situația este gravă, cea mai gravă de după al Doilea Război Mondial. Și este nevoie de un angajament deosebit de sever pentru a readuce Italia pe drumul dezvoltării. Dar trebuie să fie clar pentru toată lumea că nu poate exista nici redresare, nici dezvoltare în toată țara dacă problema veche și niciodată rezolvată a diviziunii Nord-Sud nu este plasată în centrul acțiunii politice”. Așa a afirmat Carlo Trigilia, profesor de sociologie economică la „Cesare Alfieri” din Florența și ministru pentru coeziunea teritorială timp de șase luni, vorbind la prezentarea Raportului Svimez 2013.
Un document plin de date și analize, care anul acesta a ajuns la o mie de pagini rotunde și care, observă Giorgio Napolitano în mesajul transmis președintelui Svimez Adriano Giannola, arată „o imagine tulburătoare a condițiilor economice și sociale din Sud” . Un tablou care „trezește o îngrijorare tot mai mare din cauza lipsei covârșitoare de oportunități de angajare și a perspectivelor de viitor”. Și care, mai ales în rândul tinerilor, alimentează „neîncrederea, dacă nu renunțarea”. Cu consecința că în acest moment mulți emigrează în Nord sau în străinătate (2,7 milioane de oameni, subliniază Raportul) sărăcind și mai mult „o moștenire esențială a resurselor umane” în Sud. Un tablou care îl determină pe șeful statului să spere la „lansarea unui nou proces de dezvoltare națională bazat pe marile energii și capacități umane prezente în Sud”.
Aceasta este cheia pe care președintele Republicii o tot sugerează să o folosească pentru a începe să reducă decalajul dintre cele două Italie. Dimensiunile cărora s-au extins și mai mult în ultimii ani, așa cum a mărturisit directorul Svimez Riccardo Padovani în discursul său introductiv cu o mulțime de cifre și evaluări. Cine solicită implementarea „o politică industrială care să vizeze investiții strategice care să susțină relansarea sectorului prelucrător” precum și „activarea fiscalității diferențiate în favoarea Sudului”. Cu alte cuvinte, spune el, „două instrumente cruciale pentru demararea redresării și pentru inversarea declinului ocupării forței de muncă”.
Ministrul merge pe aceeași linie. „Nu poate exista redresare în Italia – susține el – dacă nu se rezolvă nodul istoric al dezvoltării Sudului. Adică o temă care pare să fi dispărut sau măcar îndepărtată”.
Acel Sud, observă președintele Svimez Adriano Giannola, „este o zonă care prezintă mari oportunități și, totuși, este și ramura pe care stăm, dar pe care astăzi o vedem și care, prin urmare, este sortită să se prăbușească, târându-ne spre și pământul”.
Chiar și Giannola, ca și mai mult decât Trigilia, nu scutește nicio critică la adresa regulilor europene. „Nu de vina euro, ci – precizează el – din lipsa a ceea ce ar trebui să existe alături de moneda unică: un sistem fiscal, dacă nu tocmai unic, cel puțin armonizat. Pentru că douăzeci și opt de regimuri diferite într-o uniune de state este o blasfemie pentru un economist. Și, mai ales, într-o Europă în care coexistă șaptesprezece țări legate printr-o monedă unică; și, în consecință, obligați să respecte reguli stricte; in timp ce ceilalti unsprezece pot folosi fara scrupule arma devalorizarii monedei nationale in cheie competitiva si penalizatoare fata de cei din zona euro. Și pot calibra sistemul fiscal național pentru a atrage investiții străine”.
Tot pe tema sancțiunilor care provin din politicile, standardele și practicile europene, președintele Svimez ne subliniază încă una care ne preocupă îndeaproape. „Italia – spune el – este un mare binefăcător în UE, dar un beneficiar relativ mic de ajutor financiar UE. Practic, ca urmare a unui mecanism birocratic și aș spune baroc care impută ponderea națională de cofinanțare a fondurilor structurale în deficitul public, transferă mai mult decât primește la bugetul european. Pe scurt, cu cât colectează mai multe fonduri europene, cu atât riscă să depășească plafonul de 3% din raportul deficit/PIB”.
Pe această temă, ministrul pentru Coeziune Teritorială se definește drept „mai puțin rigid decât Giannola”. Dar nici măcar el nu este blând în privința regulilor europene și a modului în care sunt aplicate. „Europa este importantă, dar – subliniază el – nu poate deveni o cușcă, proiectarea integrării europene trebuie repropusă cu forță, chiar și bătând pumnii pe masă, partenerilor noștri europeni. Altfel, acele reguli riscă să se dovedească contraproductive”.
Și, în ceea ce privește rețetele pentru o mai bună utilizare a fondurilor structurale pentru perioada financiară de șapte ani care se deschide la 2014 ianuarie, Carlo Trigilia anticipează că „în programarea financiară 2020-80, XNUMX% din fondurile europene vor fi repartizate concentrându-le. pe patru sau cinci obiective . În felul acesta vom evita dispersarea acelor resurse în o mie de fluxuri: pe scurt, nu blocului de inițiative. Mai presus de toate, nu ne mai putem permite. Și în plus, respectând prerogativele Regiunilor și Municipiilor, dezvoltăm o formă de coordonare prin Agenția pentru Coeziune Teritorială”.
În sfârșit, în ceea ce privește perspectivele energetice ale Sudului, din intervenția lui Gianluca Comin, director de relații externe al Enel, reies câteva indicii interesante. „În mai puțin de zece ani – spune el – Sudul s-a transformat dintr-un importator într-un exportator de energie electrică, datorită creșterii capacității de producție convenționale și a boom-ului surselor regenerabile (energie solară și eoliană în primul rând)”.
„Obiectivul pentru viitor – spune el – este un mix durabil atât din punct de vedere al mediului, cât și din punct de vedere economic. Aceasta este o provocare care poate fi îndeplinită atât prin îmbunătățirea eficienței energetice, cât și prin intervenții de regenerare urbană, cât și prin efectul creșterii surselor regenerabile. Fără a subestima observația că Sudul, datorită poziției sale geografice, este avanpostul firesc pentru o politică energetică, atât italiană, cât și europeană, proiectată în Marea Mediterană”.
