Ce fac multe Texas Hold'em si criza zonei euro? În primul rând, numărul de jucători, care nu poate fi mai mare de șase. Numără-le: Piigs și Germania completează tabelul. Dar pentru ocazie, un loc suplimentar este rezervat piețelor financiare.
Apoi, există legături mult mai subtile, la jumătatea distanței dintre poker și teoria jocurilor, care ar putea oferi unele indicații despre cum va evolua Eurocriza. Grexit o Greuro? Ieșirea Atenei din uniunea monetară sau permanența acesteia în zona valutară?
Antonio Guglielmi, analist la Mediobanca Securities, lansează o provocare: la cele două extreme s-ar putea adăuga o altă science-fiction: dacă Berlinul ar părăsi masa și întoarce-te pentru a marca?
O provocare, desigur, dar utilă pentru delimitarea unui model teoretico-comportamental care oferă instrumente de indicare a limitelor reale ale strategiei germanice pentru Europa. Sentimentul este că Berlinul este hotărât să insiste pe intransigență cât mai mult posibil, retrăgându-se și plecând capul în fața Piigs. chiar înainte ca nava să se scufunde. Dar, potrivit unora, până atunci ar putea fi prea târziu pentru a inversa cursul.
Prin urmare, este necesar să se indice o limită dincolo de care cacealma germană nu va împinge. Guglielmi o măsoară puncte de bază: când bund-ul de șapte ani va plăti Cu 145 de puncte mai mult decât nivelurile actuale (1,45% în termeni procentuali), clopoțelul va suna pentru Angela Merkel, iar o inversare totală a tendinței va deveni nu numai necesară, ci și convenabilă.
Ieftin nu atât din punct de vedere economic pe termen scurt, cât din punct de vedere cost-oportunitate pe termen mediu-lung: dacă luăm de la sine înțeles că nici măcar Germania nu ar fi imună la prăbușirea zonei euro (de vreme ce Berlinul își vinde 70% din exporturile sale către Bătrânul Continent), alegerea de a pleca capul în fața pretențiilor regiunii europene ar presupune, pentru locomotiva germană, răul mai mic. Este suficient să spunem că, de la începutul crizei, Berlinul s-a angajat, să limiteze pagubele cauzate de cutremurul economic, cca. 600 de miliarde de euro. O cifră egală cu 25% din PIB și poate mai mare decât costul reunificării, estimat în intervalul 400-800 miliarde. Ieșirea Atenei din zona euro ar pulveriza contribuțiile plătite și ar declanșa o panică bancară, în timp ce costul suplimentar, dacă, după 17 iunie, Atena reușește să formeze un guvern pro-euro, s-ar ridica la „doar” încă 50-100 de miliarde.
Evident, peninsula elenă ar trebui „răsplătită” cu a relaxarea măsurilor de austeritate.
Până acum, însă, i piețe erau cei mai mari aliat a lui Merkel. Zborul către active sigure a dus la 0,9% tarife pe bund de sapte ani. De ce alte 147 de puncte de bază convinge cabinetul teuton să schimbe cursul, piețele financiare ar trebui să înceapă să vândă obligațiunile suverane ale Berlinului, acum extrem de supraevaluate. Vor deveni conștienți că – în cele din urmă – nici măcar Germania nu ar putea supraviețui singură dacă euro explodează?
Chiar și o întoarcere la marca germană ar dăuna exporturilor, ca să nu mai vorbim de ștergerea politicilor protecționiste într-o Europă în colaps. Până când finanțele internaționale vor achita facturile la Berlin, guvernul german nu va avea niciun stimulent să cedeze politicilor expansioniste sau sprijinului comun pentru finanțele periferice. Într-adevăr, până acum stimulentul de a le respinge a crescut pe măsură ce tensiunile la granița europeană s-au intensificat, în paralel cu randamentele record de galop pe Bund.
Jocul nu s-a încheiat încă: piața nu a intrat încă „All-in”. Dar ar putea face asta în curând, dezvăluind cacealma germană.
