Alegerea unei politici economice bazată pe creșterea deficitului realizată de Guvern cu actualizarea Def provoacă deja consecințe foarte negative pe piețe cu o creștere a repartizat pe 270 de puncte și o prăbușirea prețurilor bursiere cu peste 2,5%. Mai ales puternic sa dovedit credibilitatea ministrului Economiei Tria a fost subminată, pe a cărui fermitate mizează mulți pentru a înfrâna cele mai bizare cereri ale celor doi consuli Di Maio și Salvini. Dar adevărata întrebare la care trebuie să se răspundă este: este într-adevăr o manevră capabilă să facă economia italiană să crească mai mult prin redarea „încrederii, energiei, speranței și muncii” populației, așa cum a spus Salvini, sau există o mare probabilitate ca creșterea cheltuielilor datoriei publice ar putea determina oprirea ritmului actual de creștere, deși modest și astfel este mai dificil să găsești un loc de muncă?
Manevra oamenilor – cum spun grillinii – în loc să răspândească dreptul la fericire riscă să se transforme într-un coșmar, începând cu speranțele tinerilor care se luptă deja să își găsească un loc de muncă potrivit aspirațiilor lor. Și asta nu atât și nu doar pentru că bugetul nostru riscă să fie respins la Bruxelles, ci din simplul motiv că cheltuielile publice în sine nu creează dezvoltare, mai ales dacă sunt cheltuieli curente și nu investiții.
Din păcate, economia nu funcționează prin înmânarea banilor împrumutați. Dimpotrivă, în acest caz greutatea datoriilor va zdrobi, așa cum sa întâmplat deja de mulți ani în Italia, posibilitățile de a folosi banii într-un mod mai productiv. În scurt schimbă creșterea cheltuielilor de bunăstare sau pensii cu investiții în viitor (cum a spus Casaleggio) este o mare greseala pe care, așa cum se întâmplă adesea, realitatea o va respinge dureros. Adevărul este că prea multe datorii înseamnă sărăcire, așa cum știu nu doar economiștii clasici, ci toți oamenii cu bun simț. Și nu este atât de mult o chestiune de a discuta dacă cu un deficit de 2,4% datoria se va reduce la mai puțin.
Nu este vorba de zecimale, ci de semnul de ansamblu al manevrei, de cadru ideologic așa-zis, de lipsa sa conceptuală care se bazează pe o analiză în mare parte eronată a relelor reale ale Italiei și, prin urmare, duce la rețete capabile doar de a agrava răul şi de a nu-l vindeca. În plus, este de-a dreptul enervant să auzi concertul de minciuni cu care sunt piperate declarațiile exponenților acestui guvern. De exemplu, se spune că cele 10 miliarde prevăzute pentru venitul de bază (și pensia de bază) ar trebui să elimine sărăcia pentru 6,5 milioane de italieni. Dar făcând o simplă împărțire ne dăm seama că cele 10 miliarde ar face posibil să dai doar 128 de euro pe lună de persoană. O sumă insuficientă pentru a vindeca flagelul sărăciei.
[smiling_video id="64973″]
[/smiling_video]
Dar pentru a răspunde la întrebarea de bază, și anume dacă țara noastră va putea crește mai mult cu această manevră, sunt suficiente câteva considerații rezumative. Mai întâi trebuie să înțelegi asta Principala problemă a Italiei este productivitatea scăzută a întregului sistem. Și acest lucru este legat nu numai de productivitatea scăzută a muncii (cu excepția industriilor exportatoare), ci și de productivitatea generală a altor factori de producție, de la eficiența guvernului și a administrației publice până la justiție, universități, formare profesională și, în final, până la lipsa infrastructurii. . Niciuna dintre aceste probleme nu este abordată în Def și, se pare, în legea bugetului care va urma în trei săptămâni.
Gli plăți de asistență care, chiar și într-o țară civilizată, sunt o necesitate, ar trebui să fie strâns legate de recalificarea profesională și de căutarea activă a unui nou loc de muncă. Nimic din toate acestea nu este de așteptat deoarece reforma centrelor de angajare va fi foarte dificilă întrucât depind de Regiuni precum formarea profesională. Acolo reforma pensiilor va provoca un dezechilibru în conturile deja precare ale asigurărilor noastre sociale cu riscul ca muncitorii activi, adică cei mai tineri, să fie chemați să astupe groapa cu creșterea impozitelor și a contribuțiilor. Și acest lucru cu siguranță nu va facilita crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, am putea continua cu alte măsuri adoptate sau avute în vedere de acest guvern, precum decretul demnității sau închiderea de duminică a centrelor comerciale care au toate ca scop împiedicarea afacerilor și a lumii afacerilor în general.
Dar un punct cheie de înțeles nebunia demagogică a acestor alegeri este reprezentat de subestimarea situaţiei băncilor şi pieţelor financiare. Creșterea dobânzilor (spread-ul înseamnă asta) afectează afacerile și consumatorii precum și evident bugetul statului nostru, care este unul dintre cei mai mari datornici din lume. Valoarea acțiunilor băncilor se prăbușește pe bursă deoarece scăderea valorii titlurilor de Trezorerie pe care le dețin provoacă pierderi în bilanţurile lor, în timp ce le devine mai dificil să strângă bani pe piețele internaționale. Consecința este că băncile vor fi obligate să raționaleze creditul pentru afacerile noastre și să o facă să plătească mai mult. Acum, sistemul nostru de producție, bazat pe întreprinderi mici, este istoric dependent de bănci și nu poate merge înainte fără credit și, prin urmare, nu va trebui doar să reduce investitia, Dar de asemenea încetinirea activității de producție.
Și acest lucru se va întâmpla așa cum activitatea economică dă deja semne clare de încetinire cauzată de situația internațională (noi taxe și creșterea prețului petrolului) dar și de incertitudinea situației noastre interne. Prin urmare, ar fi fost necesar să ne susținem producția și să concentrăm totul pe creșterea eficienței sistemului prin vindecarea sărăciei nu prin subvenții, ci prin crearea de noi locuri de muncă.
În schimb, s-a ales ceea ce pare a fi o scurtătură, dar care în schimb riscă să ducă la o fundătură. În afară de „manevra poporului”. Aici se încarcă mai multe datorii pe umerii oamenilor, și mai ales a tinerilor care va încerca să nu plătească pentru asta fugind din această țară. Mai mult, economiile italienilor sunt puse în serios riscuri, deoarece ei suferă deja pierderi astăzi din cauza scăderii acțiunilor și obligațiunilor, dar care în viitor se pot aștepta și la măsuri mai drastice împotriva lor, când actualii conducători, să încerce pentru a repara pagubele pe care le fac, vor fi nevoiți să apeleze la rezervorul de economii private care valorează 7-8 trilioane de euro între imobile și valori mobiliare. O înghițitură drăguță pentru a stârni pofta demagogilor noștri, oameni de stat improvizați.
