Ce efect Reforma impozitării economiilor, care se află din nou pe agenda guvernului, va afecta economiile? Pentru a o discuta, este necesar să lăsăm deoparte determinismele cauză-efect nepotrivite complexității și interdependenței piețelor financiare și distorsiunilor cognitive care caracterizează comportamentul subiecților care operează în acestea, inclusiv economisitorii.
Iată 11 reflecții asupra proiectului de delegare pentru reforma fiscală și bunăstării elaborat de Ministerul Economiei (care în cel mai bun caz va duce la modificări începând din 2012) și asupra decretului de manevră de stabilizare lege 98/2011 publicat în Monitorul Oficial din iulie. 6 (acesta este cel privind majorarea taxei de timbru la depozitele de valori mobiliare) ținând cont de amendamentele prezentate de raportor în data de 13 iulie la textul în curs de aprobare definitivă de către Cameră.
1) Dacă se confirmă că rata de 12,5% va rămâne doar pentru obligațiunile de stat și pentru obligațiunile poștale, este greu de imaginat că ar putea fi aplicată o rată mai mare tuturor obligațiunilor echivalente precum obligațiunile de stat ale altor țări ale Uniunii Europene și obligațiunile entităților supranaționale. Aceasta pentru a nu introduce o discriminare greu de conciliat cu principiile comunitare. Prin urmare, posibilul efect dăunător asupra economiilor nu se va referi la o porțiune departe de neglijabilă a instrumentelor utilizate în mod obișnuit de către economisitori.
2) Majoritatea volumelor tranzacționate cu obligațiuni de stat italiene se datorează negocierilor dintre domnii instituționali, deci complet indiferenți la modificările în impozitele reținute la sursă aplicate persoanelor fizice. Acest lucru se aplică nu numai MTS, piața angro prin definiție, ci, în mare măsură, și pieței principale de retail, MOT. Valoarea medie pe contract a obligațiunilor de stat italiene tranzacționate la MOT în perioada ianuarie-mai 2011 a fost de 62.592 de euro, o sumă care nu poate fi accesată de majoritatea economisitorilor și care, prin urmare, ar putea semnala o prezență substanțială a operatorilor instituționali. Până la urmă: prețurile BOT-urilor, CCT-urilor și BTP-urilor sunt determinate de schimburile băncilor, fondurilor mutuale, fondurilor speculative și fondurilor de pensii (toți lordiști!), nu de negocierile domnului Rossi.
3) Este mai posibil (deși nu este sigur) ca trecerea impozitului reținut la sursă de la 12,5% la 20% să aibă efecte asupra prețurilor obligațiunilor bancare și obligațiunilor corporative în general care o vor suferi. Nu se cunoaște ponderea precisă pe care o au economisitorii în tranzacționarea acestor obligațiuni, dar cu siguranță este mai mare decât cea a tranzacționării obligațiunilor de stat, în condițiile în care valoarea medie pe contract a obligațiunilor bancare tranzacționate pe MOT este de 15.878 de euro. Cum ar putea funcționa orice ajustare? Să luăm două titluri similare din punct de vedere al cuponului, solvabilității și duratei și pieței de cotare (MOT): unul destinat (aparent) să rămână impozitat la 12,5% iar celălalt destinat (aparent) să treacă la reținerea la sursă a 20%. Primul este BTP-ul cu scadență la 1 februarie 2018, care la prețurile de vineri 1 iulie reduce un randament brut efectiv de 4,36% brut și 3,79% net. Al doilea este Enel care expiră pe 12 iunie 2018, care oferă un randament efectiv de 4,05% brut și 3,47% net. Având în vedere că, după cum s-a menționat, pentru BTP prețul și randamentul net sunt indiferente față de tratamentul fiscal pentru economisitori deoarece depind de deciziile lordștilor, este clar că pentru a menține acel 3,47% net în prezența unei creșteri a impozitul reținut la sursă, prețul obligațiunilor Enel va trebui să scadă. Dar suntem siguri că acest lucru va trebui să se întâmple? Nu, pentru că evoluția prețului obligațiunii Enel va fi determinată și de mulți alți factori, precum, de exemplu, percepția unei solvabilitate relativă mai mare sau mai mică a grupului de energie electrică față de cea a statului italian. Fără a uita că și printre subiecții care negociază obligațiuni Enel se numără și lordiști instituționali care, în cazul unei presiuni în scădere a prețului obligațiunii în cauză din cauza căutării unui randament brut mai mare de către economisitorii neți, ar putea intra în achiziții și realinie. aproape instantaneu listarea la situația anterioară. Indiferent dacă prețul rămâne sau nu neschimbat, celelalte condiții fiind egale, cert (ținând cont de clarificarea de la punctul următor) este că viitoarele fluxuri nete de cupoane ale celor care sunt deja deținători de obligațiuni ai unui titlu supus majorării reținerii la sursă vor fi mai jos . Este de discutat dacă această reducere este actualizată imediat cu o scădere a prețului titlului sau diluată pe cupoanele acumulate și încasate de la intrarea în vigoare a reformei până la scadență.
4) Toate aceste argumente pot avea sens dacă reforma va avea efect imediat asupra titlurilor deținute în prezent de economisitorii italieni, evident doar pentru veniturile viitoare. Dacă ar intra în vigoare doar pe probleme noi (o ipoteză improbabilă pentru că ar amâna oarecum obținerea veniturilor incrementale la care își propune Guvernul), s-ar deschide un alt scenariu pe care îl omit aici.
5) Dacă este greu de anticipat impactul noii impozitări asupra prețurilor obligațiunilor cu rată fixă, instrumente asupra cărora este posibil să se facă niște proiecții, darămite atunci când există acțiuni, instrumente financiare derivate (warrants, futures, opțiuni și așa mai departe). ) sau obligațiuni cu rată variabilă, sau în valută, sau structurate. Cu aceste instrumente va exista o sarcină fiscală viitoare mai mare pentru proprietarii lor, dar randamentele lor viitoare (chiar și net de noile taxe) sunt o funcție a unei multiplicități de variabile asupra cărora este dificil de speculat. Dacă atunci reforma - după cum se pare - va viza și alte venituri, precum și veniturile din capital, este suficient să ne amintim că atunci când impozitul pe câștiguri de capital a intrat în vigoare la 12,5%, la 1 iulie 1998, indicele Piazza Business a crescut înainte ( +58,7% în 1997), în timpul (+43% în 1998) și după (+30,6% de la începutul anului 1999 până la izbucnirea bulei New Economy în martie 2000) acelui eveniment. Care, așadar, într-o piață euforică, a trecut neobservată.
6) Totuși, dacă se confirmă diferențierea pentru obligațiunile de stat, reforma ar trebui să reglementeze impozitarea „pentru transparență” a fondurilor mutuale (care trec la 20%) în ceea ce privește partea din portofoliu investită în obligațiunile de stat. Altfel nu s-ar înțelege de ce cumpărând aceste instrumente direct plătiți 12,5% și în schimb printr-un fond mutual 20% (acum în numerar, în baza legislației care a intrat în vigoare la 1 iulie 2011).
7) Dacă, după cum se pare, fondurile de pensii rămân impozitate la 11%, acestea își vor întări privilegiul fiscal față de instrumentele financiare. Rămâne de descoperit chestiunea stimulentelor fiscale pentru planurile de economii pe termen lung, altele decât fondurile de pensii, despre care a apărut un indiciu printre puținele informații disponibile. Dar în acest scop, așa cum scria Luigi Zingales în Sole-24 Ore din 3 iulie, trebuie create fonduri mutuale cu adevărat dedicate pe termen lung, caracterizate de o cifră de afaceri scăzută.
8) Capitolul depozitelor bancare: nici aici nu se spune ca reducerea impozitarii pe dobanzi de la 27 la 20% ar trebui sa se traduca intr-un randament net viitor mai mare pentru detinatorii acestora. Pentru că nu este deloc sigur că tarifele brute vor rămâne aceleași! De fapt, acestea depind de tendințele generale ale ratelor pe termen scurt și de politicile comerciale ale diferitelor bănci. Ceea ce este foarte probabil este că băncile online care în ultimii ani s-au concentrat pe contractele de răscumpărare ca formulă contractuală de gestionare a lichidității pentru a profita de rata de 12,5 în loc de 27% din conturile de depozit vor trebui să își revizuiască alegerile (da vezi interviul). cu directorul general al Fineco Bank Alessandro Foti, în Corriere Economia din 11 iulie la pagina 17). De asemenea, deoarece contractele de răscumpărare pentru sume care depășesc 50 de euro necesită un dosar de valori mobiliare care este acum supus super-taxa de timbru, conturile de depozit nu o fac (a se vedea și punctul 9 de mai jos).
9) Ajungem la DL 98. Amendamentele prezentate la 13 iulie diluează puternic efectele asupra economiilor pe care le analizasem inițial. Nu va fi nicio comoditate în a transfera mici economii din dosarele de valori mobiliare la depozitele bancare (net de ceea ce va presupune convergența la 20% a cotelor de impozit pe veniturile financiare), deoarece taxa de timbru este destinată să rămână egală cu 34,2 euro pentru administrat. depozite cu solduri mai mici de 50 mii euro. Pentru depozitele de valori mobiliare cu solduri între 50 și 149.999 de euro, taxa de timbru trece imediat la 70 de euro (230 de euro de la începutul anului 2013). Pentru depozitele de valori mobiliare cu solduri între 150 și 499.999 de euro, taxa de timbru trece imediat la 240 de euro (780 de euro de la începutul anului 2013). Pentru depozitele de valori mobiliare de 500 EUR sau mai mult, taxa de timbru crește imediat la 780 EUR (1.100 EUR de la începutul anului 2013). În esență, va exista (contrar a ceea ce presupunea textul Decretului Lege 98 publicat în Monitorul Oficial) mai degrabă comoditatea de a lăsa active depozitele marginale de valori mobiliare decât de a le închide și de a le concentra. Această fragmentare a dosarului de valori mobiliare ridică necesitatea unei raportări unice, organice și eficiente a averii financiare a familiei, care poate fi realizată, de exemplu, cu Toolbox-ul conținut în oferta de formare a YouInvest. Trebuie să ne întrebăm atunci care vor fi consecințele unei eventuale rate unificate de 20% la obligațiunile bancare, în ultimii ani o sursă privilegiată și controversată (tot după Consob) de finanțare a instituțiilor de credit față de economisitori. Dacă și când reforma va intra în vigoare cu această măsură, obligațiunile bancare nu vor mai avea niciun avantaj fiscal față de depozite și vor continua să expună intermediarii la sarcini birocratice și organizaționale (prospecte și conformitate). Prin urmare, băncilor ar putea considera convenabil să împingă acceleratorul pentru depozite bancare mai simple și mai garantate. Dar nu aș vrea ca vreo bancă să inventeze depozite structurate! O reflecție finală asupra depozitelor de valori mobiliare: de câteva decenii politica economică a diferitelor guverne a încercat să promoveze acționariatul popular, așa cum sa întâmplat cu ocazia privatizărilor. Dar chiar și băncile cooperative au prin definiție o mulțime de mici acționari. Majorarea taxei de timbru reprimă formele existente de deținere publică de acțiuni. Este acesta unul dintre efectele dorite de Guvern?
10) Unele bănci acoperă deja taxa de timbru pe dosarul titlurilor de valoare pe cheltuiala lor. Este cazul unor bănci online care oferă contracte de răscumpărare la rate competitive cu cele ale conturilor de depozit. Trebuie să vedem cum se vor mișca aceste bănci în lumina creșterii imediate a taxei de timbru pentru dosarele cu depozite care depășesc 50 de mii de euro: dacă vor opta pentru a oferi conturi de depozit în locul acordurilor de răscumpărare (după cum se vede la punctul 8), sau dacă vor păstra povara asupra declarațiilor lor de venit, sau dacă o vor descărca în întregime asupra clientului, care ar putea astfel să observe o onerozitate mai mare a contractelor de răscumpărare față de cea a conturilor de depozit (care vor continua să fie supuse taxei de timbru de 34,2 euro). şi pentru sume ce depăşesc 50 mii euro). De asemenea, este necesar să se înțeleagă ce se va întâmpla cu conturile subînregistrate, cu care mai multe persoane (de obicei din aceeași familie, dar nu numai) dețin diverse dosare de valori mobiliare care „clusterizate” se referă la un cont principal și un singur extras de cont. Creșterea taxei de timbru va ridica atenția autorităților fiscale asupra acestor dosare, care se pot preta unor practici evazive. În sfârșit, aș dori să vă reamintesc cu umilință că un investitor care dorește să evite plata taxei de timbru își poate transfera economiile gestionate în mod complet legal unei bănci sau unui intermediar rezident în străinătate. Gândindu-se la asta ar putea fi mai presus de toate investitorii cu portofolii de valori mobiliare care depășesc 500 de mii de euro, care din 2013 se vor trezi plătind o taxă de timbru de 1.100 de euro pe an. Dacă ar lua această decizie însă, ar trebui să completeze în fiecare an cadrul RW al modelului Unico, să calculeze și să plătească ei înșiși impozitele pe venitul financiar sau să treacă printr-un mandatar. Merita? Răspunsul depinde de tine.
11) De ani de zile am auzit diverși antreprenori întrebându-se: „De ce ar trebui să-mi investesc economiile în compania mea? Să-i văd impozitați pe randamente la 27% din IRES plus IRAP când în schimb dacă i-aș investi în active financiare aș fi impozitat cu 12,5% fără a depune niciun efort?”. Reforma în discuție ar putea face această alternativă mai puțin eficientă. Dar numai pentru instrumente financiare, altele decât obligațiunile de stat și echivalente. Prin urmare, alibiul nu complet ilegitim al antreprenorilor care nu doresc să investească în propria companie poate rezista. Aceasta este, în opinia mea, una dintre principalele puncte slabe ale reformei anunțate.
*Marco Liera este directorul site-ului YouInvest – Școala pentru investițiidin care se bazează acest articol.
