Până la urmă a prevalat instinctul de supraviețuire, adică, conform jargonului lui Andreotti, voința de a „se descurca” din grija de a fi nevoit să dai cu piciorul în găleată. Și așa, ieri, după o succesiune de zvonuri (inclusiv cel despre demisia ministrului Economiei) și lideri, majoritatea a finalizat manevra care mâine ar trebui aprobată de Consiliul de Miniștri. Vor fi 47 de trilioane așa cum ne-a cerut Europa.
Nu vor exista reduceri de taxe. Dar angajamentul de cheltuieli va fi repartizat astfel: aproximativ 2 miliarde pentru 2011, 5 pentru 2012 și restul de 40 pentru 2013-2014. Parcă ar fi să spun că linia riguroasă a ministrului Economiei, Tremonti, a prevalat asupra întregii entități, dar pe vremuri cea mai prudentă și îngrijorată de impactul asupra opiniei publice a lui Silvio Berlusconi. La final, Tremonti a vorbit despre o „manevră serioasă și responsabilă”, Berlusconi s-a declarat mulțumit de „climatul de unitate” și a invitat partidele majoritare să comunice această compactitate și „în afară”, în timp ce Bossi a spus mai întâi că Executivul rămâne „ la risc” până la aprobarea manevrei și apoi revendicarea modificărilor la pactul de stabilitate Ligii în beneficiul municipalităților virtuoase.
Dar secretarul (încă în pectore) al PDL, Angelino Alfano, a aruncat totuși apă pe foc asupra rezervelor lui Bossi, pentru care cea a Ligii „a fost o atitudine constructivă”. În PDL, însă, mormăiala nu s-a potolit încă, atât de mult încât ministrul Patrimoniului Cultural Galan s-a plâns încă o dată că „dominusul” și singurul controlor al manevrei va fi din nou ministrul Tremonti. În opoziție, secretarul Pd Bersani nu a ezitat să definească deciziile luate de majoritate drept „o farsă tragică”, în detrimentul italienilor. Și nici cel de-al treilea pol, cu Pierferdinando Casini, nu și-a ascuns dezamăgirea.
Pe scurt: majoritatea a reușit să găsească un compromis fragil care să-i permită să rămână unită, cel puțin până la pauza pentru vacanța de vară. Acum va fi necesar să vedem în ce măsură Europa și, mai ales, piețele se vor mulțumi cu o manevră care amână implementarea celor mai exigente măsuri până în 2013-2014, adică când (presupunând că Legislativul merge până la capăt) noi alegeri vor determina care va fi viitorul guvern.
