FIM-CISL, reprezentând peste 210 de metalurgi, își exprimă opinia
solidaritate cu Lula și consideră întemnițarea sa o pagină rușinoasă
a istoriei Braziliei.
Afacerea judiciară care l-a implicat pe Lula este împânzită cu o serie lungă de abuzuri ale
puterea justiției împotriva sa, în cadrul unei campanii orchestrate
de oligarhi, forțe politice militare și reacţionare în mass-media, astfel încât fostul președinte,
care terminase al doilea mandat prezidențial în 2010 cu un indice de
grad de aprobare de peste 80 la sută și ceea ce a vrut Obama la ONU, nu a putut
candida din nou la alegerile din 2018.
În ciuda acestui fapt, Lula a văzut creșterea intențiilor de vot față de el în ultimii doi ani
el în toate sondajele electorale, care încă îl arată că învinge împotriva oricărui adversar.
Într-o țară în care nivelul corupției a fost întotdeauna foarte ridicat, Lula – atât înainte, cât și
după mandatul său prezidențial din 2003 până în 2010 – a trecut de o sită obsesivă
asupra vieții sale private și a familiei sale, fără să se găsească un ban deplasat,
îmbogățire suspectă. În ciuda acestui fapt, Lula a fost condamnat pentru „atos
indeterminados” (așa cum se menționează textul în propoziție) și din 7 aprilie 2018 are
a început să execute o pedeapsă de 12 ani. În practică, fostul președinte a fost condamnat
după doar elemente circumstanțiale și presupusă corupție.
Confirmând că în proces a venit condamnarea și întemnițarea lui Lula
minus respectul pentru statul de drept democratic, pentru legile sale și pentru sine
Constituția braziliană, două fapte o demonstrează.
Prima se referă la sentința judecătorului Moro care nici măcar nu îl identifică
fapte specifice de corupție de care este acuzat Lula, în schimbul proprietății (un apartament de
trei etaje în localitatea Guarujà), care nu a ajuns niciodată la el în posesia sa și în care nu a
a rămas, nici el, nici vreunul dintre membrii familiei sale. Acest lucru este demonstrat de faptul că, înainte de a fi Lula
fost condamnat, un alt judecător a executat silit asupra imobilului aflat în continuare în proprietatea
companie de constructii. Paradoxal, ceea ce pentru Moro era șeful principal
de rechizitoriu împotriva lui Lula, pentru un alt judecător brazilian a continuat să fie proprietate
a constructorului până la sechestru.
Al doilea fapt se referă la hotărârea privind habeas corpus (un instrument important de protecție
a libertății individuale împotriva acțiunii arbitrare a statului), utilizat în sistemele juridice
de drept comun, pentru a evita detenția fără elemente concrete de acuzare și/sau fără
că toate recursurile apărării și gradele de judecată au fost finalizate. Supremul
Tribunal Federal – STF cu șase voturi la cinci a decis că prezumția de nevinovăție
gravat în art. 5, paragraful 57 din Constituția Braziliei („ninguém seráconsiderado
culpado até o trânsito em julgado de sentença penal condenatória”) nu se aplică la
Lula, obligat sa isi ispaseasca pedeapsa dupa pedeapsa de gradul doi. Decisiv a fost
votul președintelui Curții, Carmen Lucia care a fost aceeași în urmă cu câteva luni
crucial pentru eliberarea lui Aécio Neves, senator PSDB, candidat la preşedinţie
învins de Dilma, a înregistrat în flagrant cerând mită mari de bani de la
magnatul cărnii Joesley Batista.
Acestea sunt motivele, și nu doar prietenia care ne leagă de Lula, care ne aduc ca
de a lua parte, împreună cu mișcarea sindicală internațională și braziliană, împotriva
arestarea arbitrară a fostului președinte, pentru restabilirea statului de drept și apărarea
democratie in Brazilia!
#JamaisAprisionarãoNossosSonhos
