Clemente Russo și Roberto Cammarelle sunt în finală, respectiv, la categoria grea și supergrea. Asigurată la gât medalia de argint, între azi și mâine își propun să o transforme în aur. Stefano Mangiacapre s-a oprit în schimb la bronz pierzând semifinala. Vremurile postului lung al boxului italian care în două olimpiade consecutive - Atlanta, Sydney și la Atena doar bronzul lui Cammarelle însuși - nu adunase nici măcar o medalie, sunt acum o amintire proastă îndepărtată. Londra 2012 nu va realiza exploitul realizat la două olimpiade, la Amsterdam în 1928 și la Roma în 1960, când azzurrii au cucerit trei aurii (Carlo Orlandi, Pietro Toscani și Vittorio Tamagnini la Jocurile Olandeze; la cele romane Nino Benvenuti, Francesco Musso și Franco De Piccoli), dar performanțele boxerilor noștri, conduși de Francesco Damiani, readuc boxul albastru în centrul reflectoarelor olimpice.. Două aurii ar însemna egalarea rezultatului obținut în expediția japoneză când Fernando Atzori la greutatea mușcă și Fernando Pinto la categoria grea ușoară au câștigat titlul la Tokyo, succeduindu-l pe cel mai înalt podium pe Cassius Clay, care cu patru ani în urmă încântase Roma și întreaga lume dansând în inel .
Oricum ar fi finala, Russo și Cammarelle sunt două personaje care vor intra de drept în marea și variata istorie a Jocurilor. Campanianul din Marcianise este singurul interpret din ringul ExCel Arena din Londra care îmbină boxul cu cinematograful, actor consumat în Tatanka, filmul regizat în 2011 de Giuseppe Gagliardi, după o poveste de Roberto Saviano, „Tatanka dezlănțuită” . Dar Russo nu se joacă cu mănuși de box. Și ce valorează „Tatanka” între frânghiile unui pătrat, a înțeles ieri pe cheltuiala lui azerul Taymur Mammadov care, după ce l-a dominat până la a-l face să-și îndoaie genunchii cu direct la ficat, a suferit reacția vehementă în a treia rundă a boxerului nostru, capabil să transforme în favoarea lui o situație care părea disperată fiind în jos cu 3 puncte două treimi din meci. Azerii au încercat să revină pe drumul cel bun depunând o cerere împotriva verdictului de 15-13 pentru italian, dar au fost respinși. „Acum merg la vânătoare de aur, nu îmi este suficient să repet argintul Beijingului. Și cu aurul, cine știe, nu va mai ajunge un contract cu cinematograful”, a strigat Russo în euforia colțului albastru de îndată ce ședința s-a încheiat. Acum îl așteaptă la 23.15 ora Italiei în această seară, ucraineanul Usik Oleksandr, cu siguranță un client incomod, dar după ce a arătat Tatanka împotriva lui Mammadov, orice se poate întâmpla. Chiar dacă greșesc pariorii care îi dau ucraineanului favoritul, deși nu cu mult, pentru titlul la o categorie, cea a greilor de până la 91 kg, pe care în trecut i-a văzut în fruntea turneului olimpic giganții din inel ca Joe Frazier (Tokyo 1964), George Foreman (Mexico City 1968) și Teofilo Stevenson (trei medalii de aur consecutive la Monaco 1972, Montreal 1976 și Moscova 1980).
Cammarelle este mai puțin un personaj decât Russo, dar la Jocurile Olimpice, la categoria supergrea, de la Atena până astăzi, a scris o poveste care l-ar putea duce în Olimpul boxerilor din toate timpurile: bronzul la Atena, aurul la Beijing, la Londra este la un pas de un bis istoric care l-ar aduce chiar mai aproape de Stevenson, campioana cubaneză care a dispărut, la fel ca Frazier, în urmă cu câteva zile. Cammarelle a fost din nou mai puternic nu doar decât adversarul său, azerul Medzhidov, ci și ostilitatea judecătorilor care aveau toate aparența de a dori să-și favorizeze adversarul, poate pentru a-i face pe plac puternicei federații azere care pierduse deja unul dintre reprezentanții săi învinși de un alt italian, Russo. Dar gigantul din Cinisello Balsamo a sfâșiat și planurile subterane ale geopoliticii care în discipline precum boxul – dar nu numai – a încercat mereu să se amestece în verdicte. Cammarelle îl va înfrunta duminică după-amiază pe britanicul Antony Joshua, care l-a învins în semifinale pe kazahul Ivan Dychko și care îi va avea de partea sa pe toți suporterii gazdelor în stăpânirea ExCel. De parcă ar spune – și știe și el – că Cammarelle va trebui să cutie 10 cum laude pentru a transforma argintul de la gât în aur.
Al treilea italian care a ajuns în semifinale a trebuit să se mulțumească cu bronzul: Vincenzo Mangiacapre a fost învins de cubanezul Roniel Iglesias Sotolongo, mare favorit al turneului pentru titlul super ușoare. Însă boxerul de la Marcianise nu face tam-tam, bucuros că și-a arătat boxul îndrăzneț împotriva unuia dintre cei mai puternici și mai autoriți rivali, fără să țină vreodată garda sus, urmărind să evite loviturile și să revină. Însuși Damiani, care a fost furios pe Valentino pentru înfrângerea din sferturi de aseară, nu este deloc nemulțumit de prestația lui Mangiacapre: „Îi lipsește doar puțină experiență. Cel pe care Russo și Cammerelle îl au cu siguranță din belșug. Dar viitorul este al lui.”
