Inter ia Europa League, Milan, aşteptând răspunsul lui Sassuolo, îi apropie. Acesta este rezumatul zilei de sâmbătă pentru milanezi, totul marcat de căutarea punctelor foarte grele pentru a reveni în cupe. Totuși, compararea nerazzurilor și a rossonerilor ar fi greșită, precum și nedreaptă: echipa lui Mancini, deși cu multe suișuri și coborâșuri, a încheiat totuși sezonul cucerind un obiectiv important, în timp ce a lui Brocchi, însă, în urmă cu 10 puncte, depinde în continuare de adversarii. În acest caz, meciul Sassuolo de la Frosinone (15) va fi fundamental: un succes al lui Di Francesco ar împinge din nou Europa, legând-o efectiv doar de finala Cupei Italiei. Sfârșitul sezonului va fi așadar tremurător pentru Milan, în timp ce Inter, după ce a cucerit locul al patrulea (al treilea era deja pierdut duminica trecută), poate fi deja considerată în vacanță. „Mi-aș fi dorit să fiu mai bine decât atât – a recunoscut Mancini la conferința de presă. – Dacă am fi fost mai consecvenți nu am fi terminat pe locul patru, dar aceasta este poziția pe care o merităm în lumina campionatului realizat. Mai trebuie spus că, cifre în mână, vorbim despre cel mai bun sezon al Inter din ultimii 5 ani, acesta este, fără îndoială, un lucru pozitiv”. Victoria cu 2-1 în fața lui Empoli nu l-a zguduit în mod deosebit pe antrenorul Jesi, deja resemnat de câteva săptămâni la ideea de a nu face Liga Campionilor, golul minim care i-a fost atribuit la startul campionatului. Cele 3 puncte erau însă obligatorii, mai ales după înfrângerea proastă de duminica trecută cu Lazio. Aveam nevoie de o reacție și Inter, fără să fie fermecătoare, a avut-o. Golurile au venit toate în prima repriză, demonstrând o abordare corectă și concentrată, foarte diferită de cea de la Olimpico. Icardi s-a ocupat să deblocheze meciul după doar 12’ cu un frumos picior drept la un pas de la Perisic, iar croatul însuși a găsit golul finalului 2-1 cu un tap-in strâns (40’), după ce Pucciarelli îl adusese momentan pe Empoli la egalitate (37'). Recuperarea a continuat fără nicio șocheală deosebită, în afară de accidentarea lui Icardi: argentinianul a suferit o problemă musculară și a fost nevoit să părăsească terenul.
Meciul lui Milan cu Bologna a fost mai tensionat, în schimb miza a fost mai mare. De fapt, rossonerilor li s-a cerut din nou să câștige și deja acest lucru, având în vedere ultimele trei meciuri, era deloc evident; și atunci a fost (există) o Europă de cucerit, chiar dacă din „ușa din spate” a locului șase (2 preliminarii de vară). Echipa lui Brocchi a reușit, dar aceasta este singura veste bună a unei seri slabe, a enemea dintr-un sezon marcat de mediocritate. În ciuda unui joc jucat timp de trei/sferturi în superioritate numerică (Diawara eliminat în minutul 12 pentru un al doilea cartonaș galben) Milan nu a reușit niciodată să ridice vocea, ajungând de fapt să aibă probleme sub atacurile rossoblu. Finala de 1-0 îi aduce semnătura lui Bacca din penalty (40’, gol al 17-lea pentru el), în rest obișnuita performanță neconvingătoare, atât din punct de vedere tehnic, cât și psihic. „Trebuia să câștigăm și am reușit, acestea au fost 3 puncte foarte importante – a trecut Brocchi. – Din păcate, locul șase nu depinde doar de noi, oricum ne-am făcut datoria, acum trebuie doar să așteptăm și să vedem ce se va întâmpla”. Cu toate acestea, antrenorul rossonerilor nu poate fi 100% mulțumit: îmbunătățirile din joc (motivul chemării sale în locul lui Mihajlovic) sunt ascunse și până în prezent finala împotriva lui Juve pare destul de prohibitivă. La Dall'Ara s-au filmat bine și episoadele: dacă expulzarea lui Diawara este în regulă la fel ca pedeapsa transformată de Bacca (fault clar de Da Costa asupra lui Luiz Adriano), nu același lucru se poate spune despre decizia lui Doveri de a nu fluiera un penalty împotriva lui Bologna. pentru stăpânirea lui Romagnoli pe Floccari: era minutul 6 și rezultatul era tot 0-0, mai mult cu echipele în paritate numerică. Milan câștigă și ia acasă, dar pentru joc mai trebuie să așteptăm. Și asta, la doar două meciuri de la sfârșitul sezonului, este o recunoaștere totală a eșecului.
