Este farmecul imperiului american al piețelor pe atât de indestructibil, pe atât de suprareal?
Cel puțin pentru China, președintele Donald Trump este un cadou care nu încetează să dea satisfacție”. Acestea sunt cuvintele folosite de Minxin Pei pentru a le introduce analiza lui asupra relațiilor China-SUA și a repercusiunilor alegerilor și acțiunilor conducătorilor respectivi, raportate de Internazionale. Tot haosul generat de cuvintele președintelui Trump și de ciocnirile legate de rezultatul alegerilor sunt de fapt un adevărat avantaj pentru propaganda chineză.
Aceasta, împreună cu politicile ostile duse în ultimii ani de guvernul american, nu va face decât să crească consensul și popularitatea celui chinez, servind și la netezirea tonului și acțiunilor aliaților tradiționali care, strigând „Statele Unite în primul rând”, au i-a fost foarte greu să persevereze în construirea unei coaliții largi care ar putea, în orice fel, să contracareze China.
Și așa, încă o dată, poate că ar fi fost americanii înșiși, de data aceasta prin președintele lor, cauza apariției unor neînțelegeri, resentimente și atitudini ostile pe plan internațional. Mulți urmăresc și speră că alegerea democratului Biden poate servi și la prevenirea și atenuarea evenimentelor de acest tip.
În urma atacurilor Al Qaeda asupra Statelor Unite din 11 septembrie 2001, marketerii au promis să revizuiască imaginea proastă a Imperiului Pieţei. Strategii de comunicare s-au pus pe treabă: terorismul islamic a fost poate consecința unei neînțelegeri de bază a argumentelor americane? Poate că „mașina de marketing global” care făcuse reclamă la obiceiurile și produsele tipice ale stilului de viață american a alimentat cumva o neînțelegere profundă a valorilor pozitive inerente culturii materiale occidentale?
O politică „America pe primul loc” iÎntr-adevăr, nu se simțise de la începutul mileniului, când Războiul Global împotriva Terorii declanșat de americani s-ar fi transformat într-unul dintre acele războaie nesfârșite care au loc când marile imperii luptă împotriva propriului declin, provocând haos.
Și asta, în cartea „Imperiul Irezistibil” de Victoria DeGrazia, este un semn fără echivoc al căderii „marelui imperiu al pieței”, sau mai bine zis al Americii care, cu democrația sa de afaceri, și-a asumat de decenii conducerea luptei pentru cucerirea lumii prin mijloace pașnice.
„Lăsați ideile și imaginația voastră să se răspândească în întreaga lume și, puternici în convingerea că americanii sunt chemați să aducă libertate, dreptate și umanitate oriunde ar merge, plecați în străinătate pentru a vinde bunuri care sunt favorabile confortului și fericirii altor popoare, convertindu-le la principiile pe care se întemeiază America”
(Președintele Thomas Woodrow Wilson, Detroit 10 iulie 1916)
După cum subliniază De Grazia de mai multe ori în text, în discursul său public, președintele Wilson a pus accentul pe acele dispozitive perspicace, pe acea comunicare seducătoare, pe acea empatie calculată care se identifică de obicei cu Societatea de consum. Adoptând astfel o noțiune pur americană de democrație, ceea ce ar putea fi definită drept o „democrație a recunoașterii”, bazată pe un minim de elemente comune, precum purtarea aceleiași cămași sau a acelorași adidasi, sau chiar a acelorași mărci.
O imagine de export calculată până la cel mai mic detaliu. Și, atunci când această imagine se clătește sau se dovedește a fi distorsionată în ceea ce privește intențiile, încercăm prompt să alergăm la acoperire.
Pe 2 octombrie 2001, administrația Bush i-a acordat lui Charlotte Beers, celebrată în lumea relațiilor publice ca regina branding-ului, o nouă funcție în cadrul Departamentului de Stat, numind-o subsecretar pentru diplomație publică și relații publice. În martie 2003, când administrația Bush a purtat război împotriva Irakului, Beers și-a dat demisia din motive de sănătate. Depunând mărturie în fața Comisiei de Relații Externe a Senatului, cu o săptămână înainte de a demisiona, el a concluzionat: Decalajul dintre cine suntem, ceea ce ne-am dori să arătăm și ceea ce văd alții în noi este înfricoșător de mare.
Până în anii XNUMX, progresul culturii americane de consum, la bine și la rău, părea într-adevăr ca laitmotivul progresului global. A fost o forță revoluționară, înzestrată cu invenții sociale și cu un mesaj de drept la bunăstare la fel de eficient ca o revoluție politică în alegerea legăturilor vechi. In orice caz, o revolutie nu este permanenta prin natura sa, schimbă cursul, se epuizează. Ori principiile și instituțiile pe care le apără se răspândesc atât de mult încât nu se mai identifică cu promotorii inițiali. Noi forțe intră în joc. Se întâmplă ca soluțiile trecutului să fie transformate în probleme ale prezentului.
Deși poate că Statele Unite sunt încă cea mai dinamică forță care propulsează cultura actuală globală a consumatorilor, cu siguranță nu mai exercită o influenţă tehnologică precum să monopolizeze inovaţiile nici în producţie, nici în consum. Și acest lucru justifică multe dintre Preocupările comerciale ale președintelui Trump. Iar strigătul supremației americane nu putea fi suficient pentru a numi cacealma, așa cum, la începutul noului mileniu, inițiativele luate de guvern de a prelua conducerea vânzărilor ajunseseră să dezvăluie că arta de a vinde nu devenise un instrument. de stat, dar un surogat pentru ea și vitrina tulburătoare în care a fost expusă politica Imperiului, cu belicositatea sa globală.
La acea vreme, pe fondul incertitudinilor opiniei publice globale, companiile americane nu mai știau dacă era sau nu profitabil să asocieze vânzarea produselor lor cu vânzarea imaginii națiunii americane. Și, acum că multinaționalele s-au globalizat, nimic nu-i împiedică pe pionierii multinaționalismului să cadă victimele prădătorilor globali.
Ar putea Biden să reprezinte o plasă de siguranță eficientă pentru imaginea, chiar înainte de operațiuni, a vechiului irezistibil Imperiu American al Pieței?
Bibliografia di referință
Victoria De Grazia, Imperiul irezistibil. Societatea americană de consum pentru a cuceri lumea, Giulio Einaudi Editore, Torino 2006 și 2020.
Titlu original: Imperiu Irezistibil. Înaintarea Americii prin Europa secolului XX.
Ediție italiană tradusă de Andrea Mazza și Luca Lamberti.
Victoria De Grazia predă Istoria Europeană la Universitatea Columbia din New York. Despre Italia secolului XX a publicat Consensul și cultura de masă în Italia fascistă (1981) și Femei în regimul fascist (1993). Cu Sergio Luzzato a editat Dicționarul fascismului (2002).
