Recentul indice de risc de țară 2013 dedicat Libiei, publicat de SACE, subliniază că, după prăbușirea producției economice în 2011 (-62%) în urma războiului civil, economia libiană se redresează (+92,1% în 2012), deși rămâne încă prea legată de evoluțiile din sectorul petrolului și al derivatelor (50% din PIB), unde totuși rămân oportunități bune, în special în ceea ce privește dezvoltarea surselor regenerabile. Necesitatea modernizării rețelei de infrastructură prezintă posibilități suplimentare de activitate, în ciuda posibilelor întârzieri legate de aprobarea proiectelor de investiții de către autoritățile libiene. Perspectivele pe termen mediu depind așadar de succesul procesului de stabilizare politică, în timp ce pe termen lung este necesară diversificarea nu numai a structurii productive a țării, ci și a întregului sector financiar., încă caracterizată prin dimensiunea sa mică și guvernanța inadecvată. SACE nu prevede o accelerare semnificativă a activității de guvernare ca urmare a recentei alegeri a lui Sahmain: deci implementarea reformelor necesare si proiectele de investitii pentru dezvoltarea tarii sunt afectate de caracterul interimar al autoritatilor locale. În așteptarea consolidării instituționale, politicienii par reticenți în a întreprinde politici pe termen mediu și lung. Următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare programate pentru sfârșitul acestui an vor avea loc în urma redactării noului text constituțional, a cărui comisie de redactare nu a fost încă aleasă. Nici măcar nu se așteaptă o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește securitatea și controlul asupra teritoriului: Autoritățile libiene continuă să se confrunte cu dificultăți în dezarmarea milițiilor și integrarea acestora în forțele naționale de securitate.
În acest context soldul contului curent în 2012 a revenit la o balanță comercială pozitivăîn mare parte datorită exporturilor de ţiţei. Importurile ar trebui să semnaleze o redresare bună în următorii cinci ani, datorită consolidarea cererii interne și cheltuielile de reconstrucție a statului. Rezervele valutare rămân foarte mari, permițând astfel Băncii Centrale să apere dinarul libian.
Excluzând sectorul petrolului și al derivatelor, Italia este a treia țară europeană în ceea ce privește investițiile în țară. Înainte de războiul civil care a izbucnit în 2011, existau aproximativ o sută de companii italiene, asociate în principal cu sectoarele petrolului, infrastructurii, mecanică, bunurilor de capital și construcțiilor. Pe parcursul anului 2012, exporturile italiene în țară s-au de patru ori, revenind la nivelurile anterioare și stabilindu-se la 2,4 miliarde de euro: aceste fluxuri constau în principal din produse energetice rafinate (56%) și inginerie mecanică (9,5%). Aceeași tendință și pentru importurile din Libia, au crescut cu 224%, pentru o valoare de 12,9 miliarde.
