Începând cu a doua jumătate a anului 2012, după cum se indică în focusul SACE, scăderea exporturilor și a investițiilor, atât publice, cât și private, a dus Ucraina într-o recesiune, ponderate de încercarea de a limita deficitul bugetar și de perspectivele negative de creștere viitoare. Această scădere a exporturilor (-4% în primele șase luni ale anului 2013) este legată de scăderea cererii de pe principalele piețe țintă, în special în ceea ce privește țările CSI și asiatice (respectiv 35% și 25% din exporturile ucrainene, în special oțel, produse chimice și agroalimentare). La rândul său, importurile în creștere de bunuri energetice din Rusia (25% din totalul importurilor) contribuie substanțial la deficitul de cont curent, egal cu 7% din PIB în 2012. În acest context, persistența slăbiciunii exporturilor ucrainene și eșecul de a ajunge la un acord cu Rusia pentru reducerea prețurilor de furnizare a gazelor acestea sunt elementele care stau la baza previziunilor unei noi largiri a deficitului curent, asteptat anul acesta la -7,9% din PIB. Acest deficit de cont curent a epuizat treptat rezervele valutare ale Băncii Centrale, din cauza menținerea fixării monedei față de dolar. Rezervele internaționale în 2012 s-au ridicat la aproximativ 24 de miliarde de dolari, în scădere cu 20% față de anul precedent. În ciuda unor măsuri adoptate de Banca Centrală pentru reducerea ieșirii de valută, tendința a continuat și în prima jumătate a anului 2013, perioadă în care rezervele au fost afectate și de plata unei părți a datoriei externe scadente, coborând la 22,8. .XNUMX miliarde
Situația nu se îmbunătățește dacă te uiți la deficitul bugetar public în creștere (-4% în 2012 și așteptat -5% în 2013), legată, pe de o parte, de reducerea veniturilor fiscale din cauza încetinirii produsului, iar pe de altă parte de creșterea progresivă a cheltuielilor curente pentru salariile publice, pensii și subvenții la prețul de consum al gazelor., prin transferuri către statul Naftogaz care în 2012 a înregistrat un deficit de aproximativ 2% din PIB. Nivelul datoriei publice a crescut cu aproximativ 15% în ultimii cinci ani, ajungând astfel la aproximativ 35% din produsul intern. Pentru a face față situației guvernul menține o dependență ridicată de împrumuturile în valută (în 2012 aproximativ jumătate din datoria publică era denominată în valută) în principal prin emisiuni de euroobligațiuni. În prima jumătate a anului 2013, țara a gestionat o primă emisiune de obligațiuni de 1 miliard în februarie și una de 1,2 miliarde în aprilie, ambele cu scadență la 10 ani. Răspunsul piețelor la problemele așteptate în a doua jumătate a anului va fi atunci esențial pentru refinanțarea titlurilor de creanță cu scadență în 2013 (echivalent cu aproximativ 10 miliarde). Cu toate acestea, dependența de piețele financiare expune țara la riscul unei deteriorări a apetitului investitorilor, având în vedereîmprumuturi suplimentare preconizate de guvern pentru plata titlurilor de valoare în plus față de utilizarea rezervelor internaționale. Cu preocuparea în continuare a unui scenariu în care, până acum doi ani, Cipru era cel care s-a remarcat printre principalele țări investitoare din Ucraina.
La rândul său, cel volatilitatea cursului de schimb este un alt element de risc pentru țară. În mod oficial, Ucraina are un curs de schimb flotant, deși Banca Centrală menține moneda națională legată de dolar la un curs de aproximativ 8 UAH/USD, ceea ce implică un cost semnificativ pentru țară în ceea ce privește rezervele valutare. Și acest lucru cu greu va fi durabil pe termen scurt. Impactul unei devalorizări a Hrvnya asupra poziției externe (țara are un deficit comercial egal cu 11% din PIB și o datorie externă egală cu 67% din PIB) ar fi substanțial, prin urmare autoritățile monetare au amânat până acum o corecție. acţiune în acest sens, care însă ar putea fi probabilă în a doua jumătate a anului 2013.
Iată atunci alegerile de Economie politică din următoarele șase luni vor fi fundamentale, tot în scopul reluării negocierilor cu FMI. Pe lângă reformele structurale necesare relansării producției și exporturilor, întrucât lipsa creșterii este cea care alimentează datoria și nu invers, tocmai este adoptarea unor măsuri de stabilizare, cum ar fi devalorizarea monedei, reducerea cheltuielilor curente și reducerea îndatorării, să fie subiectul principal de discuție cu FMI, cu care țara a suspendat cooperarea din 2011 din cauza neadopării măsurilor menționate anterior. Un punct dureros pentru clasa conducătoare actuală și pentru a ei beneficiile postului, Având în vedere nepopularitatea evidentă a unor astfel de măsuri în vederea alegerilor din 2015. Cu excepția cazului în care greutatea recesiunii în sine este cea care lovește și mai puternic populația, cu consecințe extrem de „nepopulare”.
