Acum nu mai sunt scuze. După (ahinoi) Campionatul European, piața transferurilor a prins oficial viață. După luna interimară iunie (de fapt, mai bogată decât de obicei), după valsul coproprietății, după expirarea contractelor, acum este momentul să fim serioși. Sunt multe vise, de la jucătorii „obișnuiți” de top până la lovituri de ultimă oră care, așa cum ne-a învățat trecutul (adevărat Nocerino?) se dovedesc adesea a fi decisive. Este, așadar, timpul să reluăm unul dintre obiceiurile noastre bune de vară, „Pagellone”-ul pieței de transferuri. Conștienți că notele acordate astăzi se pot schimba dramatic mâine, în bine sau în rău. Încă un motiv pentru a intra în caruselul de negocieri cu noi.
EVALUAREA JUVENTUS: 7,5
O piață pentru campionii italieni. În așteptarea „jucătorului de top” (care ne-ar face judecata să urce vertiginos), bianconerii au făcut pur și simplu o măturare curată. A vrut Conte un mijlocaș? Ca să nu greșesc, Marotta (cel mai bun manager al pieței de transferuri de până acum) i-a luat două. Isla și Asamoah sunt atât de multe lucruri! Primul dă tot ce are pe aripa dreaptă, dar poate juca practic peste tot, al doilea este clasicul „caș” al medianei, un înlocuitor perfect pentru Vidal, omul potrivit pentru a garanta un sezon de 60 de meciuri. Conte și-a dorit atunci un fundaș central experimentat, capabil să-i facă pe Bonucci sau Barzagli să-și tragă sufletul, sau să fie folosit în nopți importante, acelea în care picioarele jucătorilor mai tineri pot tremura. Lucio întruchipează perfect rolul, plus că a fost luat în transfer gratuit. Una peste alta, un chilipir, indiferent. În atac, deocamdată, lovitura este Sebastian Giovinco, cineva care, mediatic vorbind, plătește pentru că este italian. Dacă s-ar numi „Giovincinho”, de fapt, toată lumea ar vorbi despre asta, dar poate că e mai bine. Pentru că necunoscutele despre „Formica Atomica” nu privesc calitățile tehnice, ci personalitatea. Munca lui Marotta și Paratici asupra jucătorilor tineri este de asemenea excelentă: jumătate din Boakye, achizițiile lui Leali, Pogba și Masi, negocierile avansate pentru Gabbiadini și El Kaddouri, interesul pentru Destro, toate tranzacțiile importante într-o cheie de viitor. Păcat doar pentru Verratti, care pare să se mute la Paris, pe care Juve ajunsese cu mult înaintea lui PSG. Rămâne doar ultima casetă de completat, cea referitoare la celebrul „jucător de top”. Va fi Van Persie? Suarez? Sau poate o lovitură surpriză, precum Dzeko sau Higuain? Este încă prea devreme pentru a spune, dar orice s-ar întâmpla, piața alb-negru este deja demnă de Scudetto.
VOT INTER: 6,5
Dacă ne-am aventura cu un „Pagellone” în urmă cu câteva zile, votul ar fi fost foarte diferit. Dar se știe că piața este ca un joc de poker: o carte poate sparge banca în orice moment. Și astfel Inter care se naște se dovedește a fi cel puțin interesant. Proiectul, orice spun criticii, este destul de clar: să întinerească echipa, să reducă salariile, să revină competitiv. Un plan complicat, dar ambițios, care, dacă este bine realizat, poate avea și succes. Sigur, fanii scot din nas, iar, raționând din suflet, este greu să-i învinovățim. Adio-urile lui Julio Cesar (oricum ar fi, el nu mai face parte din planurile lui Inter) și Lucio sunt lovituri puternice, iar cele ale lui Maicon ar putea sosi în curând. După Eto'o, alți eroi treble care pleacă. Dureros, desigur, dar în general este corect. Pentru costuri (care au devenit sincer nesustenabile) și pentru teren. Pe de altă parte, alegerea antrenorului prefigura deja o nouă politică. Pentru a face bine, Stramaccioni are nevoie de jucători înfometați și dispuși să învețe ceva nou. Silvestre nu merită pe Lucio din 2009, dar are mijloace excelente și cu siguranță poate alcătui un cuplu respectabil cu Samuel. Handanovic este un portar excelent, poate cel mai bun din Italia după Buffon, mai mult are 27 de ani (aproape 6 mai puțin decât Julio Cesar) și un salariu de 2 milioane (mai puțin de jumătate din brazilian). Operațiuni bune așadar, precum cele ale Palacio și Guarin. Fostul genoan nu mai este foarte tânăr (a împlinit 30 de ani în februarie) dar vine dintr-un sezon excelent, completat cu 21 de goluri, garantează și flexibilitate tactică și plămâni. Răscumpărarea columbianului, în schimb, a fost trecută în tăcere, dar s-ar putea dovedi a fi arma în plus a Inter. Cu șase luni de experiență în spate și, mai ales, fără accidentări, este unul dintre cei mai buni mijlocași din jur. Pe scurt, piața din Nerazzurri ne gâdilă imaginația. Mai este nevoie de ceva pentru a urmări Scudetto, dar Moratti mai are aproape două luni până la capăt. Și senzația este că îi va da niște lovituri.
EVALUAREA MILANĂ: 5,5
Piața de rezistență. Pentru moment (am dori să subliniem acest lucru) Milan a câștigat, renunțând la o tonă de milioane pentru Thiago Silva și confirmându-l pe Zlatan Ibrahimovic, fără îndoială cel mai decisiv om din echipă. Suficient pentru suficient? În opinia noastră, nu. Rossonerii au suferit un restyling senzațional, renunțând la toate gloriile vechi, cu excepția căpitanului Ambrosini. Via Gattuso, Nesta, Seedorf și Inzaghi (pentru a le menționa pe cele principale), în interiorul Traorè, Acerbi, Montolivo și Constant. Jucători buni, dar fără nume mari. Și astfel a scăzut considerabil valoarea salariilor, dar și rata tehnică și experiența lotului. Fanii sunt perplexi, mai ales că Juventus devine din ce în ce mai puternică, iar Inter a revenit la investiții. Preocupări legitime, care însă nu vor schimba politica Via Turati. De altfel, familia Berlusconi nu mai vrea să se confrunte cu bugete precum cel aprobat în aprilie anul trecut, cu un deficit de 67,3 milioane de euro. O cifră grea, care ar putea fi parțial acoperită de vânzarea lui Thiago Silva. Berlusconi și-a definit confirmarea drept „o alegere a inimii”, noi preferăm să o numim „o alegere a minții”. Pentru că plecarea brazilianului ar fi lăsat un gol tehnic uriaș, pe care clubul nu l-ar fi putut umple. A le cere suporterilor să umple stadionul în fața unui astfel de sacrificiu ni se pare puțin cam mult, și pentru că careul nu răspunde conform așteptărilor companiei. E greu să o dai vina pe ea, echipa are mai multe neajunsuri. Cele mai mari sunt pe aripi: în dreapta este doar Abate, în stânga golul și tot la mijloc iese în evidență lipsa unui playmaker de calitate. Defecte importante, greu de umplut. Doar dacă... Ibrahimovic pleacă. Spunem de ceva vreme că salariul său de 12 milioane pe an nu mai face parte din planurile companiei și că vânzarea lui ar putea revitaliza piața rossonerilor. Care altfel va continua în numele low-cost-ului. Spre bucuria adversarilor.
