Duelul asupra fatidicului articol 18 din Statutul Muncitorilor, cel care impune in anumite conditii repunerea in functie in caz de concediere fara justa cauza, ramane in rece, dar cifrele sunt nemiloase si ii reduc mult amploarea. Confirmând faptul că ciocnirea nu este pe realitatea relațiilor de muncă ci pe ideologii sau, dacă vreți, pe alternativa dintre muncitorii garantați și cei precari. Sindicatele sunt mai preocupate de lucrătorii companiilor mijlocii și mari, care sunt din ce în ce mai puțini, Guvernul și avocații liberali ai muncii (în primul rând senatorul Pietro Ichino dar și economistul-politolog Michele Salvati) se îndreaptă în schimb deasupra tuturor. celor care nu au nici o protecție și, în sfârșit, merită mai mult de unul.
Doar Ichino, datele în mână, a susținut că „articolul 18 se referă la 9 milioane de raporturi de muncă din 18 milioane, deci este o protecție care privește mai puțin de jumătate dintre angajații italieni”.
Acest lucru spune deja multe, dar „Il Sole 24 Ore” de astăzi scoate încă mai multe date care aruncă în lumină un alt aspect al bătăliei privind noile reguli ale pieței muncii pe care Guvernul ar dori să le introducă prin modificarea Poletti la legea de abilitare, chiar fără a clarifica pe deplin toți termenii întrebării, depășirea articolului 18 și barierele la intrarea noilor angajați. Potrivit datelor Isfol la sfârșitul lunii august, scrie il Sole, „mai mult de 80% din noile angajări au avut loc cu contracte flexibile pentru care nu se aplică articolul 18” care se aplică doar contractelor permanente în companiile care au peste 15 angajați.
Concluzie: Articolul 18 se aplică la jumătate dintre angajați și doar la 20% dintre noii angajați.
Poate de aceea, astăzi, secretarul general al CGIL, Susanna Camusso, care l-a acuzat ieri pe premierul Renzi că vrea să-l imite pe Thatcher, a părut să-și atenueze tonul („Suficiente insulte la adresa sindicatelor. Să ne uităm în ochi”) și a dat de înțeles la o jumătate de deschidere când spunea că se poate accepta un contract cu protecții crescânde (ceea ce, tradus din dialectul unional, înseamnă că exclude inițial beneficiile articolului 18) dacă se înlătură precaritatea care decurge din multiplicitatea contractelor. La remodularea articolului 18 se deschide și secretarul Cisl, Raffaele Bonanni.
Dacă sunt trandafiri, se va înțelege în curând. Atât în Uniune, cât și în Partidul Democrat în care minoritatea Bersan dezvoltă o ofensivă foarte dură în jurul articolului 18 care are în realitate ca obiectiv echilibrul partidului și în vederea succesiunii la Qurinale în lunile următoare sau viitoarele alegeri generale la care reprezentarea parlamentară a Partidului Democrat, astăzi cu majoritate bersană, nu va putea rămâne neschimbată. Cu toate acestea, Matteo Renzi nu renunță și, într-o scrisoare către membrii Partidului Democrat publicată pe site-ul partidului, scrie: „M-au învățat că a fi de stânga înseamnă a lupta împotriva nedreptăților și sunt aici pentru a mă schimba. Chiar dacă uneori se întoarce vechea gardă sau măcar încearcă”.
