Apocalipsa climatică este un vis de progres

Actuala civilizație a combustibililor fosili este sortită să se prăbușească în maxim 8-10 ani. Pe urmele Gretei Thunberg chiar și filozoful și economistul Jeremy Rifkin se lansează în predicțiile apocalipsei. Datorită creșterii temperaturii, întreaga civilizație actuală va fi dată peste cap. Poate vor muri miliarde de oameni, vor fi exoduri ale popoarelor întregi din regiunile devenite neospitaliere pentru că au fost invadate de apele sau nisipurile deșerților, spre pământuri mai locuibile. Trebuie să facem ceva acum pentru a opri emisiile de gaze cu efect de seră. Dar ce să facem? Nimeni nu știe cu precizie, mai ales dacă obiectivele sunt stabilite atât de aproape de 2030 încât să fie nerealiste. Într-adevăr, multe sugestii care vin de la cele mai variate organizații de mediu riscă să provoace mai multe daune decât ar dori să corecteze. Nimeni nu a putut conta pe efectele pe care politicile propuse le pot avea asupra consumatorilor și asupra statelor care, și datorită politicilor europene ale Next Generation EU, sunt chemate să investească sume enorme cu rentabilitate zero sau cel puțin incertă.

Două cărți lansate recent pot oferi un ghid despre cum să faceți tranziția verde în mod rațional și fără anxietatea cauzată de ecologismul radical care împinge cetăţenii şi factorii de decizie politică să ia decizii neconsiderate. Primul este de Michael Shellenberger, un ecologist rațional, care a publicat pentru Marsilio „Apocalipsa poate aștepta”, iar al doilea este Bill Gates, celebrul fondator al Microsoft care, cu bogata sa fundație, se ocupă și de schimbările climatice și care a scris pentru Nave di Teseo un volum pe care, confirmând spiritul său pozitiv și antreprenorial, a decis să-l intituleze „Clima, cum să eviți dezastrul”.

Ambele infirmă tezele ecologismului catastrofal și afirmă foarte clar că soluția la problema încălzirii globale nu poate fi rezolvată prin blocarea creșterii economice și condamnând astfel milioane de oameni să rămână săraci, chiar peste nivelurile de subzistență. Chiar și în țările dezvoltate, oprirea creșterii ar provoca revolte sociale și politice greu de controlat. La urma urmei, analizele serioase arată că pe măsură ce veniturile cresc, poluarea și emisiile de CO2 scad. Pentru a avea o creștere mai mare este necesar să investim în cercetare și să dezvoltăm toate tehnologiile pe care încă nu le deținem pentru a avea disponibilitatea energiei curate. La finalul raționamentului, ambii relansează energia nucleară, cea de nouă generație bazată pe centrale mici și răspândite pe teritoriu, deoarece este singura sursă de energie electrică care nu emite gaze cu efect de seră și care furnizează energie în mod continuu și fiabil, spre deosebire de PV și eolian care depind de condiţiile meteo.

Cartea lui Shellenberger, o persoană care cunoaște lumea ecologistă din interior pentru că a făcut parte din ea, demontează multe clișee pe care se bazează „terorismul verde” începând cu protecția balenelor și a țestoaselor marine (ambele salvate prin descoperirea uleiului pentru iluminat și a plasticului pentru fabricarea pieptenilor), pentru a infirma informațiile alarmiste despre incendii și furtunile de apă demonstrând că în trecut au avut loc dezastre mult mai grave. Arderea lemnului este mult mai poluanta decat folosirea gazului, folosirea sticlelor de sticla in locul celor de plastic necesita un consum mai mare de energie. Fotovoltaica și eoliana sunt cu siguranță energie curată, dar câtă energie se consumă pentru a le produce și cât va trebui consumată pentru a le elimina apoi odată ce au ajuns la sfârșitul ciclului de producție? Un calcul pe care deocamdată nimeni nu l-a făcut cu precizie. Și cum rămâne cuura împotriva mașinilor care reprezintă doar 8% din totalul emisiilor, dar care necesită investiții uriașe care riscă să reprezinte o risipă de capital care ar putea fi mai bine utilizat în alte moduri?

Totuși, cartea lui Bill Gates conține calcule precise și interesante despre cât ar costa folosirea produselor verzi în comparație cu cele actuale, în general bazate pe surse fosile. Efortul pe care va trebui să-l facem, spune Bill, este să dezvoltăm cercetarea și inginerie pentru a putea obține energie la costuri comparabile cu cele actuale. Nu va avea complet succes și atunci va trebui să ne întrebăm problema în societățile dezvoltate. cum să facă față costurilor tranziției ecologice. În unele cazuri, dar sunt limitate deocamdată, inovațiile permit economii și deci posibilitatea de a transfera un avantaj consumatorilor. În cele mai multe cazuri, există o creștere a costurilor. Care va fi reacția consumatorilor la această creștere a prețurilor? Până acum, de exemplu, costul ridicat al surselor regenerabile din Italia a fost absorbit de consumatori în facturile de energie electrică. Este un „tax” de peste 13 miliarde pe an care cu siguranță a redus puterea de cumpărare a gospodăriilor și, prin urmare, a contribuit la scăderea cererii interne.

Solicitările către state sunt în creștere. Mulți ecologiști cred că lumea se prăbușește din cauza capitalismului și a pieței. Dar suprasolicitarea factorilor de decizie a prea multe sarcini poate fi periculoasă și, cel mai probabil, ineficientă. Va fi necesar să se împrumute bani pentru a crește investițiile verzi (cum ar fi eco-bonusul pentru renovarea locuințelor), va fi necesară finanțarea tranziției sociale de la sectoarele consumatoare de energie la cele verzi, va fi necesar să se ajute terți țărilor să consume mai puțină energie, oferindu-le în același timp oportunitatea de a atinge niveluri mai ridicate de bunăstare. Statele riscă să nu ajungă. Pentru a menține frontul intern există riscul de a fi nevoiți să renunțe la anumite libertăți democratice. Avem nevoie de o politică clară, curajoasă și lungă de vedere. În primul rând va fi important să răspândim o cultură pragmatică și realistă a problemelor cu care ne confruntăm. Și cele două cărți ale lui Shellenberger și Bill Gates sunt un excelent punct de plecare. 

Răspândirea terorii nu va rezolva nimic. Factorii politici vor trebui să caute o modalitate de a conduce și de a coopera cu forțele pieței concentrându-se pe investiții și educație. Bill Gates nu neagă că provocările cu care ne vom confrunta sunt enorme. Dar se declară optimist. Vom putea trece acest test dacă îmbinăm voința individuală cu spiritul de coeziune socială. Și mai presus de toate nu trebuie să ascultăm de predicatorii falși ai pieirii iminente.