„Concurență, piață... și protecții”. Este acesta noul mod de a face liberalizarea mai acceptabilă în Italia? Lansarea mesajului și a ideii unei noi strategii care să facă reformele care merg spre deschiderea pieței mai împărtășite și primite mai favorabil este Linda Lanzillotta, vicepresedinte al Senatului in cota Pd si printre cele mai competente din Parlament pe tema liberalizarilor care au vazut-o ani de zile in frunte. A fost acum câteva luni, în februarie, lovitura pisica sălbatică care s-a răzvrătit – blocând principalele orașe italiene zile întregi – împotriva unui amendament majoritar propus de ea pentru a ajunge la un plan care să stabilească, odată pentru totdeauna, noi reguli pentru transportul cu șofer. Guvernul a răspuns atunci acelei reacții violente cu un mandat de a rezolva problema care a rămas deschisă într-un an: Flixbus și Uber – noile platforme care pun la dispoziție servicii low-cost – vor avea cetățenie gratuită în Italia? Este una dintre multele întrebări care rămân deschise.
La Legea competitiei, trecut recent la Senat după doi ani de progres parlamentar lent și obositor ar trebui aprobat definitiv în iunie în Cameră. Între timp a fost slăbită, a trecut de la 32 de articole la 191 de paragrafe, ceea ce îl face un mare ceaun, iar structura originală s-a pierdut pe parcurs. El are dreptate Giovanni Pitruzzella, președintele Antitrust, să tragă urechile Parlamentului și să tragă un semnal de alarmă asupra atacului naționalismului asupra economiei deschise, în Italia și în Europa? Și mai presus de toate, ce antidoturi la „boala concurenței” pot fi puse în aplicare pentru viitor? Poate chiar organizați sesiuni parlamentare pe tema competiției în care să maturizați alegerile, așa cum a sugerat el Albert Pera pe FIRSTonline, asta ar putea fi o cale de urmat.
„Concurența nu este o persecuție, dimpotrivă, este de stânga. Este un instrument de redistribuire a bogăției produse într-un mod mai echitabil. Este o pârghie care trebuie activată și utilizată constructiv. Dar nu putem ignora că în vremuri de criză sau de creștere economică scăzută, impactul liberalizării este înfricoșător și stârnește rezistență în sectoarele tradiționale. Trebuie deci să ne asumăm responsabilitatea, mult mai mult decât în anii trecuți de expansiune economică, să asigurăm și să însoțim acele sectoare care se simt amenințate de politici financiare, de formare și de muncă active”, afirmă astăzi Lanzillotta în acest interviu acordat FIRST online.
Propunerea este inovatoare și implică și utilizarea fondurilor sociale europene. Poate că va putea răsturna teza celor care, precum Movimento 5 Stelle sau Lega, cred în schimb că piața transformă consumatorii în pradă pentru mari potenți economici râvniți și agresivi. Dar iată, mai jos, Interviul cu Linda Lanzillotta.
Domnule senator, va fi noua lege a concurenței un instrument adecvat pentru a face față naționalismului pe de o parte și puterii copleșitoare a giganților web pe de altă parte, confirmată în ultimele zile de amenda maximă europeană antitrust pentru Facebook pe WhatsApp?
„Cu siguranță legea a fost testată încet: sugerează că concurența nu este printre prioritățile agendei parlamentare, dar trebuie spus și că guvernul poate nu a împins suficient. În general, toate schimbările introduse s-au îndreptat către o mai mare prudență față de deschiderea pieței. În unele sectoare, în special cele ale profesiilor și mă gândesc la notari și la lipsa transferului de competențe către avocați cu privire la vânzările imobiliare, a existat un pic de recul; în altele s-au obţinut rezultate îmbunătăţite”.
De exemplu care?
„În asigurări există un beneficiu pentru consumatori: s-a obținut o comparație mai bună și mai simplă a ofertelor, o retragere mai ușoară pentru clienți și un impuls pentru o mai mare disciplină de conducere din partea șoferilor. În energie, desființarea regimului de ofertă standard este pozitivă”.
Cu toate acestea, a fost amânat pentru 2018...
„Amânarea și retragerea sistemului de licitație poate fi văzută ca un punct în favoarea Enel. Pe de altă parte, statul se află într-un conflict de interese pe această temă: pe de o parte împinge să favorizeze consumatorii, pe de altă parte, în calitate de acționar al grupului de energie electrică, este sensibil la interesele economice ale companiei. . Amânarea până în 2018 a fost punctul de mediere dar este încă un pas înainte și nimic nu exclude posibilitatea de a-l îmbunătăți”.
Există mai mult în lege?
„Legea a introdus, este adevărat, o serie de măsuri cluster. Există o oarecare deschidere pe serviciile poștale, cu licitație de avize judiciare și amenzi, dar ar fi bine să mergem mai departe. Totuși, trebuie să ținem cont și de necesitatea echilibrării deschiderilor cu restructurarea Oficiului Poștal. Este nevoie de gradualitate pentru că, dacă este adevărat că zonele de rezervă de monopol care există încă permit ineficiențe, este și adevărat că acestea servesc la menținerea în funcțiune a unor servicii care nu sunt întotdeauna susținute de o justificare economică, ci de una socială: prezența oficiilor poștale răspândite. pe o zonă de municipii mici ca a noastră este importantă. Iar anuitatea ar trebui să servească la finanțarea acestora. Trebuie luat în considerare”.
Acest lucru se aplică și farmaciilor?
„Dacă vă referiți la disputa cu parafarmaciile pe tema medicamentelor de clasa C, vă spun imediat că mi-am propus să o păstrez dar numai pentru municipiile mai mici și nu în orașele mari. S-a hotărât altfel și asta mă îndeamnă la o reflecție suplimentară”.
Ce?
„Trebuie să începem să ne gândim că procesele de liberalizare a pieței fac parte din teama și nesiguranța față de viitor care cântărește foarte mult pe o mare parte a țării. În special în ceea ce privește întreprinderile mici și activitățile tradiționale. Trebuie deci să ne gândim la însoțirea deschiderii pieței și a concurenței cu măsuri de protecție socială. Altfel riști să blochezi totul. Desigur, unele sectoare acceptă treptat și sprijin, altele – cum este cazul taxiurilor – sunt pentru conservare strictă și pură. Totuși, este important să-i facem pe oameni să înțeleagă că deschiderea către concurență nu este o pedeapsă pentru unii și un avantaj pentru alții, ci un beneficiu care este în interesul tuturor. Nimeni nu ar trebui să se simtă traumatizant abandonat.”
Ea însăși distinge între sectoare mai mult sau mai puțin „rezistente”. Însă Legea concurenței dintr-o „lege a întreținerii”, ancorată rapoartelor Antitrust, s-a transformat într-un container-proviziune. Există puțin din totul înăuntru. Are sens să continuăm pe acest drum sau este mai bine să studiem alte strategii pentru viitor?
„Legea anuală a devenit locul în care se mută nodurile nerezolvate altundeva. Cu toate acestea, pentru a fi mai eficace, ar fi necesar să se includă nu numai normele de liberalizare, ci și cele care însoțesc restructurarea sectoarelor în cauză. Toate lucrurile care nu se pretează unei legi omnibus. Acum guvernul a anunțat un nou decret privind concurența tocmai pentru a urmări politicile reformiste, tot din perspectiva UE. După aceea, o reflecție asupra modului de a funcționa în viitor va fi cu siguranță utilă”.
Este o moștenire pentru noua legislatură?
„Sper ca noul decret să găsească spațiu și pentru un regulament care să grăbească aprobarea noilor reguli pentru transportul cu șofer până la sfârșitul anului. Lăsarea acestora la o delegare care să fie exercitată în termen de un an de la aprobarea actualei legi a concurenței ar însemna amânarea totul la noua legislatură. Și mai sper că se poate găsi spațiu, în următorul decret, pentru eliminarea legarea brevetelor care prelungește în mod necorespunzător durata brevetelor farmaceutice și împiedică introducerea pe piață a medicamentelor generice. Nu numai că ar aduce mai multă transparență între Administrația Publică și companiile farmaceutice, dar ar permite economii de 500-600 de milioane pe an”.
În concluzie: poate fi și o problemă europeană acordarea concurenței unui aspect durabil din punct de vedere social?
"Categoric. Este important ca asumarea responsabilității pentru impactul social al reformelor să fie o valoare comună la nivel european: ar permite utilizarea fondurilor sociale europene și ar împiedica respingerea oricăror măsuri de sprijin ca ajutor de stat. Pe de altă parte, problema protecției este o problemă europeană și asta se vede din modul în care a fost declinată în campania electorală din Franța: de Marine Lepen în cheie protecționistă și de Emmanuel Macron ca modalitate de a însoți francezii spre liberalizare și schimbarea. Stânga tradițională, dreapta socială, conservatori, suveranişti, de acolo trece distincția politică: între cei care sunt pentru închiderea granițelor și a piețelor și cei care văd deschideri pro-europene susținute de mecanisme de sprijin care le fac împărtășite de toți”.
