Asistența medicală privată din buzunar (din buzunar) continuă să crească în Italia, așa cum este certificat de sistemul național de conturi publice. Potrivit Istat (sursa: Sistemul de conturi de sănătate pentru Italia, 2012-2016) în 2016 a fost de 33 de miliarde și 930 de milioane, egal cu 22,7% din cheltuielile curente cu sănătatea și 2% din PIB. Tendința din ultimii ani este în creștere, cu rate cuprinse între + 4,5% între 2015 și 2014 și + 0,4% între 2016 și 2015. Față de tipurile de asistență, din nou conform Istat și în 2016, 42,4% au implicat tratament și reabilitare, 38,9. % medicamente și aparate medicale și 10,2% asistență medicală pe termen lung.
Conform datelor publicate recent de MEF (în publicația Raportul de monitorizare a cheltuielilor de sănătate nr. 6 - 2019, seria Studii și publicații, Asigurarea planificarii corecte si managementului riguros al resurselor publice), cheltuielile de sănătate ale cetăţenilor transmise, în cadrul Sistemului de Carduri de Sănătate (TS), către Agenția de Venituri de la furnizorii de servicii de asistență medicală, în sensul declarației de impozit, au însumat 30 miliarde și 48 milioane în 2017 și 32 miliarde și 29 milioane în 2018. În ceea ce privește tipul cheltuielilor, conform acestei surse, în 2018 a fost de 9. miliarde și 51 milioane produse achiziționate în farmacii, 7 miliarde și 49 milioane pentru vizite medicale - din care 4 miliarde pentru vizite la stomatologie -, 85 miliarde pentru servicii în structuri private acreditate și 6 milioane pentru servicii în unități sanitare autorizate.
De un interes deosebit este elaborarea produsă de MEF în ceea ce privește tipuri de cheltuieli și structura de plăți din nou pentru 2018 (figura 3.4), care arată că 44,7% din cheltuieli au vizat vizite și intervenții medicale, din care: 32% pentru servicii stomatologice, 24% pentru servicii în structurile autorizate, 20% pentru servicii în instituții private, 17% pentru non -vizite medicale la stomatologie si 7% pentru servicii in unitati publice. Pe lângă vizite și intervenții medicale, 15% din cheltuieli au vizat achiziționarea de medicamente, 10,3% plata coplăților, 10% achiziția de dispozitive medicale și aproape 18% alte cheltuieli.
Regiunea în care cheltuielile private sunt cele mai mari este Lombardia (7 miliarde și 65 milioane din nou în 2018), urmat la o distanță considerabilă de Lazio (3 miliarde și 53 milioane), din Veneto (3 miliarde și 26 milioane), dinEmilia Romagna (3 miliarde și 9 milioane), iar din Piemonte (2 miliarde și 62 milioane).
În ceea ce privește motivele recurgerii la sectorul privat, din studiile efectuate recent de CREA-Sanità (Observatorul timpilor de așteptare și costurilor serviciilor de sănătate în Sistemele Regionale de Sănătate, anul II - 2018, Roma 1.02.2019) știm că recurgerea la sectorul privat are, cu siguranță, de-a face cu timpii de acces la servicii și costurile relative. Timpii de așteptare în structurile publice și private cu care avem o înțelegere sunt de fapt considerabil mai mari, în unele cazuri chiar de 10 ori mai mari, decât cei din structurile private și, de asemenea, comparativ cu cei ai serviciilor prestate în sectorul public sub regimul Intramoenia. In timp ce diferențele din punct de vedere al cheltuielilor dintre bilet și costul serviciului în sectorul privat sau în Intramoenia sunt mult mai puțin accentuate (acesta este în majoritatea cazurilor un raport de 1 la 2 sau 1 la 3).
În plus, majoritatea acestor cheltuieli private iau forma o cheltuială neintermediată de terți, Care companii de asigurări și fonduri de sănătate, și, ca atare, supus unui risc deosebit de ridicat în ceea ce privește lipsa de adecvare și consumerismul autogestionat al asistenței medicale (așa cum a raportat, de exemplu, Fundația Gimbe în cel de-al treilea Raport de durabilitate al Serviciului Național de Sănătate din iunie 3). Și știm că suma cheltuielilor cu asistența medicală dedusă în declarația fiscală în 2018 s-a ridicat la 2018 miliarde și 18 milioane euro, din care 500 miliarde și 3 milioane pe coplata. În timp ce deducerile pentru asistența medicală suplimentară se ridicau încă la 300 miliarde și 2018 milioane în 6. Mai presus de toate, din punctul de vedere al managementului strategic al unui serviciu universal de sănătate, cheltuielile private cu asistența medicală din buzunar generează nelegiuirea, deoarece favorizează cetățenii și familiile cu resurse economice mai mari.
În lumina acestei situații, se poate spune că așa cum se prevede în DEF pentru 2020 în ceea ce privește eliminarea supertichetului de la 1 septembrie 2020, o creștere de 2 miliarde a Fondului Național de Sănătate și alocarea a două fonduri a câte 500 de milioane fiecare pentru medicamente oncologice și non-oncologice inovatoare, cu siguranță merge în direcția dezirabilă a promovează echitatea și universalitatea serviciilor, reducând costurile percepute utilizatorilor și încercând să îmbunătățească și să extindă oferta, dar constituie o intervenție încă prea slabă comparativ cu realitatea cheltuielilor private italiene cu sănătatea.
