Pe net cumperi, vinzi, intalnesti oameni. Acum este și posibil să dai și să obții împrumuturi. Este vorba de împrumuturi de la egal la egal (P2P) sau crowdfunding bazat pe împrumuturi (LBC). Tehnic este un sistem de finanțare alternativ celui bancar, cu ajutorul căruia oamenii și afacerile, fără o relație între ele și fără a trece printr-un intermediar financiar, cer și oferă credite pe o platformă online. De regulă, combinația mai multor împrumuturi mici acoperă întregul împrumut.
P2P s-a dezvoltat în Marea Britanie și curând după aceea în SUA. Apoi s-a impus în Europa continentală, Asia și America de Sud. Sectoarele de acțiune sunt diversificate dar cele mai mari volume sunt generate în Credit de consumator (datorită vitezei de livrare), în finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii (pentru uşurinţa accesului la credit), în Imobiliare (pentru posibilitatea parcelarii investitiei imobiliare).
Creșterea capitalului investit în P2P este constantă: principala platformă care operează în Italia - o piață încă limitată - a fost declarată în ianuarie 2019 împrumuturi acordate în valoare de 62 milioane euro (cu o creștere de 100% față de anul precedent) și un randament mediu de 5%; cifrele pentru volumele mondiale sunt de ordinul zecilor de miliarde de euro și sunt în continuă creștere. Italienii pot investi fără dificultăți deosebite chiar și pe platformele europene, în timp ce investiția în cele americane sau asiatice este supusă unor constrângeri administrative și financiare.
Creditorii împrumuturilor, prin utilizarea P2P, pot diversifica investitiile si obtine dobanzi mai mari comparativ cu investițiile în obligațiuni și obligațiuni de stat. Beneficiarii creditelor pot primi rapid fondurile, fără a atașa garanții speciale și fără a plăti costurile de intermediere financiară (cu excepția „comisionului” platformelor digitale, care este mult mai mic decât comisioanele de intermediere bancară).
Pe mai multe site-uri, împrumuturile acordate pot fi tranzacționate pe o piață secundară, permițând o rentabilitate anticipată a investiției. Rata de nerambursare a împrumuturilor este relativ scăzută și în multe cazuri sunt prevăzute forme de acoperire a riscurilor. Arată ca Edenul finanțelor. Dar este chiar așa?
Este adevărat că P2P profită dimensiunea telematică a intermedierii și, așa cum se întâmplă cu comerțul online, evită poverile intermedierii materiale, permițând investitorilor să obțină randamente mai mari și beneficiarilor să aibă credite la rate similare cu cele ale pieței ipotecare tradiționale, în timpi mult mai scurti față de o procedură normală de finanțare.
Este adevărat că cu P2P economisitorii mici/medii pot investi cu ușurință în țări străine, pe inițiative specifice, în economii în creștere, beneficiind astfel de o posibilitate altfel imposibilă de diversificare a investițiilor.
Este adevărat că P2P permite acces la credit pentru start-up-uri și persoane fizice cu potenţial economic redus, care ar avea dificultăţi în comunicarea cu instituţiile financiare; că inovația tehnologică în sectorul creditului impune băncilor să își reînnoiască oferta, adaptându-se la standarde mai eficiente și moderne, cu costuri mai mici pentru utilizatori; ca bancile insele pot coopera cu P2P, pentru a fi prezente si in acest sector de piata (cum este deja cazul in Marea Britanie si SUA).
Cu toate acestea, există riscuri.
Pentru investitor, primul risc este implicit a intermediarului digital. In cazul nefericit, investitorului i-ar ramane doar credite electronice de executat silit fata de ceea ce ramane din activele site-ului sau direct fata de debitori: o perspectiva ingrijoratoare, mai ales pentru investitiile mijlocii/mici, care nu ar justifica actiuni in justitie. Apoi există riscul de a pierde capitalul, total sau parțial, în raport cu posibilitatea insolvenței debitorului.
Aceste apariții trebuie luate în considerare în contextul unei gestionări corecte a investițiilor, și deci în raport cu o diversificare atentă a activelor, în interiorul și în afara platformei P2P, acordând atenție atât credibilității site-ului de referință (din punct de vedere al fluxurilor de capital, cât și al stabilității peste timp), și la cea a beneficiarului împrumutului (ca persoană și ca activ de finanțat). În acest scop, rapoartele privind fiabilitatea diferitelor platforme și, în cadrul acestora, a solicitanților de împrumut sunt disponibile online.
Mai mult decât atât, riscul de insolvență al debitorului trebuie abordat luând în considerare relația dintre randamentele așteptate și riscul de credit (există platforme P2P speculative, unde este posibil să se investească la rate peste 10%, fără garanții, ocolind limitele ratei de cămătărie cu intermediarii străini; și platforme mai precaute, unde randamentele sunt mai mici, dar sunt disponibile diferite forme de protecție a capitalului).
Și diferitele forme de protecție a capitalului împotriva riscului de insolvență trebuie cântărite: posibilitatea de a cumpăra înapoi (recumparare garantata a sumei investite, principal si dobanda, de catre platforma digitala); prezența garanțiilor pentru garantarea împrumutului (de natură reală sau financiară); disponibilitatea unui Fond de salvgardare a investitorilor; pana la instrumente de protectie mai redusa, scontand in toate cazurile o scadere inevitabila a randamentelor pentru taxele aferente.
Pentru sistemul financiar, există riscul ca P2P să producă un transfer de credite mari către intermedierea virtuală, cu reducerea cotelor de piaţă ale subiecţilor instituţionali şi slăbirea în consecinţă a întregului sistem. În esență, ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în sectorul comercial s-ar putea întâmpla în sectorul financiar, cu schimbări din ce în ce mai mari ale cotelor de piață de la fizic la virtual.
Din această perspectivă, abordarea nu poate fi decât deschisă, pentru că, pe de o parte, transformările tehnologice sunt de neconținut, iar pe de altă parte pot aduce avantaje semnificative pentru familii și operatori.
Ca și în cazul comerțului online, companiile din sector sunt chemate să investească în activitatea online, creând noi canale de intermediere financiară pe web, corelat cu canalele tradiționale. Aceasta înseamnă că băncile și operatorii de sector, așa cum se întâmplă deja în Marea Britanie și SUA, trebuie să inoveze oferta clienților, pentru a ocupa și spațiul de piață al rețelei, aderând sau aderând la platforme existente.
Ca și în cazul comerțului online, este necesară pregătirea unui regulament care să garanteze niveluri adecvate de calitate a ofertei și de protecție a clienților. Aceasta înseamnă că, în măsura în care P2P devine un factor relevant pe piața de credit, aceștia trebuie să fie pregătiți reguli de garantare pentru gospodării și întregul sistem financiar.
În special, este corect să localizați o autoritate de reglementare de referință și controlul sectorului, având ca sarcină garantarea unor niveluri adecvate de informare a creditorilor și adoptarea de măsuri utile pentru limitarea intrării pe piață a debitorilor fără cerințe minime de solvabilitate, a subiecților ilegali, a intermediarilor nesiguri. Aceasta cu scopul de a proteja economiile gospodăriilor și întreprinderilor, conținând riscul ca insolvența sau neîndeplinirea obligațiilor de plată în P2P să provoace prejudicii grave creditorilor de credit sau să infecteze sistemul financiar.
În prezent, sunt puține țări care au adoptat reglementări privind P2P. În Europa au făcut-o Franța, Regatul Unit, Portugalia și Spania. Comisia Europeană, deși atentă la evoluțiile din sector, nu a pregătit acte de reglementare.
În Italia nu există încă o reglementare specifică, dar subiecții activi în sector sunt supuși reglementărilor și controalelor sectorului de referință (colectare de economii, bancar, brokeraj de credit, finanțare etc.). Și recent Palazzo Koch a adoptat și un reglementare privind colectarea economiilor altor entități decât băncile. Platformele care operează în Italia sunt, așadar, supuse unor reguli și controale, deși nu specifice, sub supravegherea Băncii Italiei.
Din punct de vedere fiscal, în Italia sunt supuse câștigurile de capital din creditarea P2P un impozit fix reținut la sursă de 26% pentru investiții pe platforme italiene, cu reținere la sursă la sursa agentului de reținere; în timp ce contribuie la veniturile Irpef pentru creditele debursate pe platforme străine, ca parte a declarației fiscale.
În cele din urmă, P2P se prezintă ca un instrument util pentru a permite accesul facil la credit și pentru diversificarea investițiilor, cu condiția ca investiția să fie calibrată pe situația financiară personală, negociată pe o platformă digitală consolidată și evaluate cu atenție regulile care stau la baza specificului creditului (dobândă, garanții, termene și condiții de rambursare, piața secundară, caracteristicile proiectului finanțat, ratingul debitorului).
