Normalizarea economiei chineze se dovedește a fi mai accidentată decât se aștepta, cu o încetinire mai bruscă începând cu trimestrul al treilea din 2021. China și-a revenit rapid din primul val al pandemiei din primul trimestru al anului 2020, creșterea PIB-ului ajungând la +2,3%, un nivel scăzut, dar printre cele foarte puține rate de creștere pozitive din lume în 2020. De atunci, însă, creșterea a fost modestă şi Euler Hermes sugerează că impulsul a încetinit și mai mult în acest an. Producția industrială a crescut cu o medie de +5,9% în iulie-august și ar trebui să încetinească și mai mult în septembrie, comparativ cu o medie de +7,8% în trimestrul doi. În același timp, și investițiile în active fixe (+8,9% în august față de +12,6% în primul trimestru) și vânzările cu amănuntul (+5,4% în iulie-august față de +13,9% în trimestrul al doilea) au încetinit mai mult decât așteptat.
Mixul de politici ale Chinei a fost restrâns în mod intenționat de la sfârșitul anului 2020, dar s-ar putea relaxa în viitor pentru a ajuta economia să facă față necunoscutelor în curs. Creșterea PIB-ului, cererea externă puternică și semnele de redresare internă au convins autoritățile să se concentreze pe abordarea vulnerabilităților pe termen lung, mai degrabă decât pe stimularea creșterii pe termen scurt. In consecinta, politica fiscală s-a înăsprit, cu o reducere a cheltuielilor guvernamentale și chiar un buget echilibrat în prima jumătate a acestui an. Factorii politici chinezi trec de la un cadru de „ajustare contraciclică” la un cadru de „ajustare între cicluri”, în care mixul de politici este relaxat cu precauție, pentru a evita ca stimulentele să devină riscuri financiare în viitor.
Un control sporit de reglementare, în special în sectoarele imobiliare și energetice, reprezintă principala frână a creșterii economice. Reguli mai stricte pentru a limita datoria în sectorul imobiliar acestea au fost implementate în a doua jumătate a anului 2020. În general, reglementările stricte și condițiile de creditare au dus la o scădere a activității sectorului imobiliar de la sfârșitul anului 2020, precum și la probleme de lichiditate și solvabilitate. În viitor, analiștii cred că este puțin probabil ca autoritățile să ridice restricțiile puse în aplicare. Aceasta înseamnă că activitatea economică din sectorul locuințelor va rămâne probabil redusă în trimestrele următoare, cu alte neplate, chiar dacă ar trebui evitată o criză sistemică.
Atenția reglementărilor în acest an s-a concentrat și pe sectorul energetic, cu raționalizarea impusă pentru a îndeplini obiectivele climatice. În viitor, chiar dacă raționalizarea energiei va fi ușurată, producția industrială va fi afectată negativ, iar costurile cu energie vor crește în lunile următoare (cu 5-30% în industria grea).
În acest context, prognozele de creștere a PIB-ului chinez au fost revizuite în scădere la +7,9% în 2021 și +5,2% în 2022, de la +8,2% și respectiv +5,4%. Preocupări cu privire la Încetinirea economică a Chinei rămân în trimestrele următoare, cu riscuri încă în scădere. Principalul risc negativ: extinderea problemelor locative în alte domenii ale economiei. Această situație ar putea fi rezultatul unor politici excesiv de restrictive, de exemplu privind condițiile și reglementările de lichiditate. Slăbiciunea încrederii este de așteptat să dureze mai mult, ceea ce duce la o încetinire mai bruscă decât se aștepta a activității imobiliare. Un alt risc negativ: creşterea tensiunilor geopolitice. Noi tensiuni au apărut în regiune când un număr record de avioane militare chineze a zburat în zona Taiwan la începutul lunii octombrie 2021. Probabilitatea de a izbucni un conflict real rămâne extrem de redusă, deoarece toate părțile consideră că costurile depășesc beneficiile. Cu toate acestea, situația creează condițiile pentru o escaladare accidentală ulterioară.
Din perspectiva ofertei globale, încetinirea economiei chineze ar putea crește și mai mult costul comerțului și ar prelungi întârzierile de livrare. În special, măsurile de raționalizare a energiei electrice cresc costurile de producție, cresc prețul mărfurilor exportate din China către restul lumii și pun presiune asupra marjelor companiilor, în special în Europa.
Potențiale noi focare de Covidien-19 în China, ar putea prelungi și mai mult întârzierile lanțului de aprovizionare. În plus, nu este de așteptat o depreciere bruscă a CNY care ar putea compensa aceste presiuni în creștere a prețurilor. Pe lângă efectele asupra prețurilor, încetinirea activității industriale și de producție din China ar putea agrava problemele de producție din SUA și Europa.
Din perspectiva cererii globale, se preconizează că unele prețuri ale mărfurilor, piețele emergente și exportatorii către China vor fi afectați de încetinirea economică. O China mai lentă este în mare parte dăunătoare pentru piețele emergente, regiunea Asia-Pacific și unii exportatori de mărfuri. Chile, Hong Kong, Peru, Australia și Africa de Sud ar putea fi în pericol, deoarece exporturile către China în construcții și metale reprezintă mai mult de 2% pe categorie. În schimb, exportatorii de energie și, mai precis, de cărbune termic (în special în Indonezia, Malaezia și Australia) vor observa probabil o cerere crescută în contextul crizei energetice în curs de desfășurare la Beijing.
Dincolo de termenul scurt până la mediu, țările dependente de cererea chineză se vor confrunta cu un regim de creștere mai scăzut (care a început înainte de Covid-19) și cu riscurile care le aduc. Într-adevăr, analiștii sugerează că creșterea PIB-ului Chinei va fi în medie între +3,8% și +4,9% în următorul deceniu (după +7,6% în anii 2010). Schimbarea modelului economic al Chinei ar putea modifica, de asemenea, expunerile pe termen lung la export, cu pierderi pentru cei dependenți de industria grea și construcții, în timp ce bunurile de larg consum și de înaltă tehnologie ar putea beneficia.
Din punct de vedere al piețele financiare, încetinirea economică chineză ar putea cântări și asupra acțiunilor, cu un potențial efect negativ asupra bogăției consumatorilor. În 2020, 75 de companii din indicele S&P 500 (20% din capitalizarea totală de piață) și 100 de companii din indicele STOXX Europe 60 (30% din capitalizarea totală de piață) au avut vânzări în China. Dintre aceste companii, China a reprezentat 15% din veniturile totale în SUA și 12% în Europa. Prin urmare, o încetinire a economiei chineze ar putea afecta piețele de capital, cu impact asupra gospodăriilor și consumului privat printr-un efect negativ de bogăție. Valorile mobiliare în cauză reprezintă 25% din activele financiare ale gospodăriilor Germania, la 28% în Franța, la aproximativ 40% în Italia e Spania și până la 55% în Folosi.
Ar putea grijile legate de sectorul imobiliar al Chinei să servească drept un semnal de alarmă pentru alte țări? În studiu, analiștii nu au găsit alte companii care să prezinte un risc de o amploare similară evergrande. O altă formă de consecință financiară, chiar dacă se evită contagiarea sentimentului pe scară largă (atât în acțiuni, cât și în creditul corporativ), este la nivelul sectorului imobiliar. Evenimentele actuale au pus industria sub o atentă supraveghere nu numai în China, ci și în restul lumii. Confruntat cu incertitudinile din jurul redresării post-Covid, amprenta pe termen lung pe care criza o va lăsa asupra sectorului este încă incertă, având în vedere trecerea la lucrul la distanță și creșterea prețurilor imobiliare.
