Si dupa luminile din Sanremo, aici sunt cele ale lui Bentegodi. Juve caută 3 puncte foarte grele în cheia Scudetto-ului de pe terenul Veronei (20.45), revelația campionatului de până acum, și agățându-se, ca de obicei, de golurile lui Ronaldo, protagonistul unei săptămâni destul de neobișnuite, la cel putin pentru el. În ciuda enormei aurii mediatice care îl însoțește, de fapt, portughezul nu ne-a obișnuit să ni se vorbească prea mult pentru ceea ce face în afara terenului, pe cât de loial este vieții aproape „monahale” a sportivului tipic. Atât de logic încât prezența lui la Festival a stârnit curiozitate și unele (mici) controverse, mai ales cu doar două zile înainte de o cursă delicată precum cea de la Verona.
„Nu am văzut Sanremo, am preferat să mă uit la un film – a răspuns Sarri la conferința de presă. – Cunoscându-l pe Cristiano, însă, sunt sigur că a dormit la orele potrivite și este într-o stare splendidă ca întotdeauna”. De fapt, cifrele vorbesc pentru el și îngreunează orice tip de inferență: de fapt, ce să-i spună cuiva care a marcat 9 goluri în ultimele 14 jocuri? Dar Juve nu poate și nu trebuie să se limiteze doar la CR7, altfel munca lui Sarri, cu tot respectul, ar avea foarte puțin sens. Mâna lui se vede în fulgerări și tinde să se accentueze după înfrângeri, reafirmat de prestația (net de controverse) cu Fiorentina. Prin urmare, curiozitatea constă în a înțelege dacă echipa va urmări progresul sau va reveni la bâlbâială ca la Napoli: meciul de Liga Campionilor cu Lyon este încă la 20 de zile, bine, dar este timpul ca Juve să înceapă cu adevărat accelera.
Douglas Costa ar putea declanșa treapta potrivită, ultima armă scăpată de Sarri în încercarea de a face 4-3-3 alb-negru mai perspicace, fără a pierde însă echilibrul defensiv. „Există un dublu gând în acest sens: ar putea fi util să ai un atacant care atacă adânc ca unul care vine spre – trecut peste Sarri. – Trebuie să decidem pe care dintre cele două soluții să o favorizăm, dar este clar că cu Douglas e mai ușor să faci un 4-3-3. Ne așteaptă un meci dificil, împotriva unei echipe foarte periculoase și bine pregătite, așa cum am văzut și cu Lazio. A avea o abordare corectă va fi fundamental, dar nici nu cred că este cazul să o repet, ar fi ca și cum ai subestima inteligența copiilor…”. Pe scurt, atenție maximă, și pentru că Hellas este de fapt într-un moment excelent și este gata să facă orice pentru a-și oferi scalpul prin excelență.
În orice caz Juve rămâne net superioară, așa cum demonstrează dilemele tactice ale lui Sarri, confruntându-se cu marea îndoială obișnuită: Dybala sau Higuain? Aproape sigur va fi primul în seara asta, într-un 4-3-3 care îl va vedea pe Szczesny în poartă, Cuadrado, De Ligt, Bonucci și Alex Sandro în apărare, Bentancur, Pjanic și Rabiot la mijloc, Douglas Costa, Ronaldo și, într-adevăr, Dybala în atac. Îndoiala lui Juric, în schimb, este dacă să se bazeze pe un atacant de rol (Borini) sau să favorizeze „nuevele false” din ultimele jocuri: ultimele sondaje la ieșire favorizează această soluție, deci 3-4-2-1 cu Silvestri în poartă, Rrahmani, Gunter și Kumbulla în spate, Faraoni, Amrabat, Veloso și Lazovic la mijloc, Zaccagni și Pessina în spatele lui Verre. Un succes împotriva lui Juve, printre altele, ar avea și savoarea Europei, mai ales după înfrângerea de ieri cu Roma.
De altfel, remiza 2-3 de la Olimpico împotriva Bologna lui Mihajlovic riscă să schimbe radical echilibrul din acea categorie a clasamentului, cu o serie întreagă de echipe gata să profite de ea pentru a reveni în joc nu doar pentru Europa League. dar chiar şi pentru Liga Campionilor . Desigur, dacă giallorossi ar continua așa, ar ieși în curând din orice discuție de acest tip: gândiți-vă doar că 2020 lor, în afară de Cupa Italiei (unde au fost eliminați în orice caz), vede prada mizerabilă de 4 puncte adunate în 6 jocuri. Pe scurt, un dezastru care riscă serios să compromită tot binele făcut înainte, când romii au fost chiar evidențiați ca o posibilă surpriză în ceea ce privește Scudetto. Atunci s-a rupt ceva și nu doar în sens metaforic: este evident, de fapt, că numeroasele accidentări (Zaniolo mai ales) au creat diverse probleme, chiar dacă cauzele trebuie căutate și în altă parte.
Sentimentul este că Fonseca știe doar un scor, dar este păcat că acest lucru nu se poate face fără anumiți jucători: rezultatul este că echipa se chinuie să construiască, dar mai presus de toate suferă goluri inacceptabile pentru cei cu ambiții de rang înalt. „Echipa a învinuit foarte mult înfrângerea împotriva lui Sassuolo – a oftat antrenorul. – Am făcut multe lucruri bune în acest sezon, treaba mea este să lucrez la jucători și să-i fac să creadă că putem face mult mai bine decât atât. Problema este în primul rând emoțională, dar facem și multe greșeli defensive. Sunt în primul rând responsabil și trebuie să mă gândesc ce să schimb și să îmbunătățesc”. S-a înțeles de la început că nu va fi o seară ușoară, cu Bologna lui Sinisa periculoasă de mai multe ori, până când inevitabilul gol al conducerii semnat de Orsolini, iute să profite de somnul lui Smalling și să-l învingă pentru prima dată pe Pau Lopez (16 ').
N-ar fi fost ultimul, pentru că după egalarea de moment (și destul de ocazională) a Romei la autogolul lui Denswil (22’), roșoblùi au găsit din nou calea să înscrie, grație serii pur și simplu uluitoare a lui Barrow. Gambianul de 21 de ani, sosit pe piața de iarnă de la Atalanta pentru 19 milioane, a trecut în centrul scenei cu un șut de 2-1 (26’, devierea lui Santon a fost decisivă), dar mai ales cu splendida acțiune personală care i-a dat echipei. colegii au marcat al treilea gol (51'). Giallorossi, pe frânghii ca un pugilist bătut, au încercat să se ridice mai mult cu mândrie decât cu idei, găsind totuși punctul 2-1 cu Mkhitaryan (72’), înaintea lui Cristante (expulzat pentru un fault asupra lui Orsolini) și Skorupski. (două salvari decisive asupra lui Dzeko) a decretat finalul jocurilor. La fluierul final al lui Guida, Olimpico a explodat într-o pădure de huiduieli, copii ai furiei, desigur, dar mai ales ai fricii pentru o criză complet neprevăzută și deci și mai greu de rezolvat. Fonseca are sarcina de a reuși înainte să fie prea târziu...
