Datele privind PIB-ul italian arată o revenire lentă de la +0,4% în primul trimestru al anului 2015 la +0,1% în trimestrul patru. Printre componentele sale, însă, investițiile nu mai pot reporni după criză. Dovadă în acest sens este tendința lor descendentă între iulie și septembrie (-0,4%) și tendința de a investi care a scăzut de la 20% în 2008 la puțin peste 15%.
Clădiri e mijloace de transport a avut un impact mai accentuat asupra scăderii investițiilor (-40% și respectiv -65% din 2008), în timp ce proprietatea intelectuală, care include investițiile în cercetare și dezvoltare, software-ul și bazele de date au fost mai puțin afectate de efectul crizei, raportând o scădere globală de 4% în ultimii șapte ani.
În 2014, în Italia, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare s-au ridicat la 20,8 miliarde de euro, în creștere cu peste 80% față de 2000. Firmele dețin cea mai mare pondere (56%), în special cele care operează în producție. Administrațiile publice, pe de altă parte, au alocat aproape 1% din totalul cheltuielilor publice pentru cercetare și dezvoltare, din care jumătate universităților.
În comparație cu alte mari economii europene, nivelul cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în Italia este conținut. În raport cu PIB, italianul 1,3% se compară cu germanul 2,8% și francezul 2,2%. Doar Spania are un procent ceva mai mic (1,2%). Pentru a încuraja inovația și dezvoltarea tehnologică în Italia, din 2014, au fost introduse diverse măsuri pentru a încuraja investițiile în cercetare și dezvoltare și pentru a face țara mai competitivă pe arena internațională.
Dorind să folosească numărul de brevete depusă ca posibil indicator de performanță, Italia ocupă locul zece la nivel mondial. În timpul crizei, numărul de brevete depuse în țară de către rezidenți a scăzut cu 10%. Pe de altă parte, suma pe care italienii au depus-o la birourile externe a crescut (+15%).
Intrând în detaliile sectoarelor, în ceea ce privește sectorul privat, în 2014 companiile italiene au cheltuit în jur de 11,5 miliarde de euro pe cercetare și dezvoltare. Din totalul alocat de aceștia, majoritatea a fost susținută de cei care își desfășoară activitatea în sector fabricare (72%), urmată de serviciile de informatii si telecomunicatii (11%) e activități profesionale, științifice și tehnice (9%).
Companiile producătoare care investesc cel mai mult în cercetare și dezvoltare sunt cele care produc produse electronice (15%), mașini și echipamente mecanice (16%), autovehicule și alte mijloace de transport (30%). Pe baza numărului de muncitori, se mai poate observa că, în 2014, companiile care au investit cel mai mult în cercetare și dezvoltare au avut peste 500 de angajați (60% din cheltuielile totale). Restul este împărțit în mod similar între companiile mijlocii și cele mai mici.
Cele aproximativ 8 miliarde cheltuite de atunci sector public acestea reprezintă 0,99% din totalul cheltuielilor publice italiene, a căror pondere a înregistrat o scădere de aproximativ 2005 pp în medie pe an din 3 (aceasta a fost egală cu 1,36%). Cea mai mare reducere a cheltuielilor o suferă sectorul transporturilor, a cărui valoare se înjumătăţeşte faţă de 2008, cu o creştere cu 8% a alocaţiilor către universităţi.
Ponderea destinată acestora este egală cu 43,8% din cheltuielile totale în cercetare-dezvoltare, în timp ce restul se adresează producțiilor și tehnologiilor industriale, protecției și promovării sănătății umane și explorării și utilizării spațiului, care reprezintă fiecare aproximativ 10% din total.
Privind valorile pentru zone macro60% din cheltuielile de cercetare și dezvoltare sunt împărțite între nord-vest și nord-est, trei sferturi din acestea fiind realizate de întreprinderi. În centru este împărțit în mod egal între sectorul public și cel privat, în timp ce în sud (15,6% din totalul cheltuielilor) universitățile ocupă ponderea cea mai mare (mai mult de 50%).
A nivel regional, în 2014, Lombardia se afla pe primul loc la cheltuielile de cercetare și dezvoltare, acoperind 21,6% din total (27% dacă luăm în considerare doar cheltuielile efectuate de întreprinderi). Numai primele patru regiuni (Lombardia, Lazio, Piemont și Emilia Romagna) reprezintă aproximativ 60% din total.
